MUZEELE LUMII. Fundaţia Beyeler: tradiţie şi modernitate

O fericită împrejurare – din specia hazardului controlat – m-a condus, într-una din ultimele zile de noiembrie ale anului trecut, către Fundaţia Beyeler. Venisem la Basel pentru o susţinută incursiune în cîteva muzee locale, dar mai ales pentru a vizita două expoziţii temporare. Cu prima dintre ele (o panoramă, subtil regizată, asupra naturii moarte de la 1500 la 1800), mi-am început ziua, cu cealaltă, am încheiat-o: Veneţia de la Canaletto şi Turner la Monet. Nu e cazul să zăbovesc asupra acestui eveniment deja încheiat mai mult decît pentru a semnala calitatea desăvîrşită a exponatelor (uleiuri, acuarele, gravuri sau fotografii) sau amploarea recoltei de imagini ale Serenissimei. Nu aş insista nici asupra armoniei durabile dintre propriile afinităţi culturale şi estetica, istoria sau miturile Veneţiei; sînt convins că imaginea pe care mi-am făcut-o atunci asupra muzeului este în mare măsură tributară acelei expoziţii temporare. M-a surprins, însă, concordia dintre corpusul (vremelnic) de artefacte tradiţionale şi colecţia permanentă a Fundaţiei Beyeler în interiorul căreia era instalat; treceai din sălile expunerii permanente în spaţiul virtual al lagunei pictate de Guardi sau de John Singer Sargent fără sentimentul că ai depăşit un abis temporal şi problematic.   O asemenea impresie ar fi fost, în fond, […]