MUZEELE LUMII. „Supra-pictura“

Unul dintre cei mai semnificativi artişti austrieci este (re)adus în atenţia publicului printr-o expoziţie aniversar-retrospectivă montată la Alte Pinakothek din München. Arnulf Rainer, a cărui biografie traversează de şase decenii scena artei contemporane, şi-a asumat o identitate problematizantă – cea de „supra-pictor“ – cu o consistenţă terminologică aproape intraductibilă.   Arnulf Rainer, Der Übermaler Alte Pinakothek, München, 10 iunie – 5 septembrie 2010   Noţiunea de „Übermaler“ se referă în primul rînd la pictura ca acoperire, la intervenţia artistică situată la nivelul ocultării; în plan secund, este inevitabilă nuanţa de „supra-pictor“, cu o sonoritate frisonantă în spaţiul limbii germane („Übermensch“-ul lui Friedrich Nietzsche). Cele două deschideri semantice – în direcţia excelenţei supra-picturale, respectiv în cea a supra-pictării – îngăduie/solicită o lectură multiplu articulată, aplicată atît asupra performării artistice în zona dintre desfiinţare şi „corijare“, cît şi asupra persoanei artistului. La limită, pictorul este în sine, prin sensibilitatea cu care a fost dotat şi prin tipul de reflexivitate cu care operează, un „supra-om“ (de altfel, o amplă mitologie artistică, de la Apelles pînă la Salvador Dalí, justifică această calitate). Chiar dacă primele gesturi supra-picturale datează deja din 1952, Arnulf Rainer a ajuns treptat la formula actuală, depăşind o succesiune de stadii. […]