MUZICĂ. De ce Bădăranii?
- 06-05-2011
- Nr. 573
-
Cristina SÂRBU
- Arte
- 0 Comentarii
Prezentarea operei Cei patru bădărani de Ermanno Wolf-Ferrari a fost, cu siguranţă, un efort imens. Un spectacol lung de aproape trei ore. Cu libretul scris în dialect veneţian de epocă (cunoaşterea limbii italiene nu ajută, practic, la nimic, cîntăreţii români au fost îndrumaţi, controlaţi şi corectaţi de Nadia Nigris, director-adjunct Accademia Teatro alla Scala)! Pe scenă, foarte multe personaje. O operă comică prin excelenţă, cu rădăcini în teatrul lui Goldoni, ale cărui caracteristici sînt rapiditatea desfăşurării acţiunii, umorul robust, comicul de limbaj (inaccesibil publicului, în acest caz) şi de situaţie, convenţiile liber acceptate ale commediei dell’arte. Decorul şi scenografia – spectaculoase: nu vezi în fiecare zi scena Operei Naţionale din Bucureşti transformată într-o lagună veneţiană în care apa este… apă, şi nu butaforie, iar cîntăreţii sînt încălţaţi, toţi, cu cizme de cauciuc… Elemente de decor urcă şi coboară la scenă deschisă. O imensă oglindă (veneţiană!) oferă imaginea unei lumi cu susul în jos – decor somptuos sau metaforă căutată. Spectatorul venit în sala Operei bucureştene reţine şi admiră, înainte de toate, decorurile semnate de Cătălin Ionescu Arbore şi de Vlad Osiac, costumele marca Andreea Koch şi regia de import a oaspetelui austriac Peter Pawlik. Peter Pawlik nu se află […]