Muzica de primavara in absenta vedetelor
- 05-04-2007
- Nr. 366-367
-
Florian BAICULESCU
- Arte
- 1 Comentarii
Nu s-ar zice ca ne plictisim si nu avem ce concerte sa audiem. Acasa, in papuci in fata televizorului, cu ochii atintiti spre cine stie ce sala faimoasa de concert, unde nu vom ajunge probabil niciodata, sau cu urechile ciulite la difuzoarele ce transmit cine stie ce inregistrare istorica, cu si mai faimosi muzicieni, la care, orice s-ar intimpla pe lumea asta, vom avea acces datorita posibilitatii imaginatiei noastre de a calatori, in timp si spatiu, nelimitat. Nu mai mentionam puzderia de DVD-uri, casete, discuri, benzi, atitea forme electronice de a ne muzicaliza incit, uneori, ne trece cheful si de muzica. Muzica. Muzica, precum acele frumoase Cintece fara cuvinte, minunatul ciclu de piese pentru pian al lui Felix Mendelssohn Bartholdy. Cel caruia ii datoram redescoperirea lui Bach, Johann Sebastian. Muzica si cuvintele. Este unul din marile avantaje ale noastre, fata de lumea „dobitoacelor“ – un cuvint cumva si simpatic cindva, cind ne refeream cu duiosie la lumea „celor care nu… cuvinta“ – ca ne putem imagina orice si putem visa oricit. Revenind la lumea reala, unde Sarbatorile Pascale ne prilejuiesc recvieme peste recvieme, dupa ce ani in sir am suportat si Trandafirii Doftanei si Grivita noastra si Stejarul din Borzesti […]
Asta cred. In primul rand, un talent identificat trebuie apreciat si de ce nu, recunoscut prin mijloacele ce sunt la indemana, incapand cu aplauzele cuvenite.
Va dau un exemplu simplu. In municipiul Cluj Napoca exista o institutie extrem de valoroasa pentru cultura contamporana. Fireste ca toata lumea, sa spunem, a auzit de ea. Academia de Muzica „Gh. Dima” sau intr-un limbaj putin trecut, Conservatorul din Cluj. Hei bine, aici se petrec unele dintre cele mai importante evenimente culturale contemporane din centrul si N-V tarii. Multe dintre ele sunt prime auditii, compozitii noi sau nu, lucrari interpretate pentru prima data in Romania etc. De cele mai multe ori, singurele sa spunem, surse, despre aceste evenimente sunt afisele postata la intrarea in institutie. Si cam atat. Fara sa mai vorbim de talente reale, tinere talente care ies la rampa, care realizeaza un act cultural deosebit, fie si la nivel de productie si care raman oarecum blocati. Nu omit insa faptul ca ei sunt recunoscuti totusi, insa la nivelul unor cercuri restranse. De exemplu, in luna aprilie a.c., a fost pus in scena, superbul Requiem op. 48, Gabriel Faure. Au fost la Cluj Napoca, in sala Studio doua editii. Una dintre ele, prima de fapt, m-a miscat profund. A fost impresionant. Ochestra academiei si corul academiei „Ave Musica”, sub bagheta unei domnisoare, Adriana Ion.
Cine a auzit de toate acestea? Nicaieri aproape, nici ediitile online n-au amintit acest eveniment. Si asta este foarte trist.