MUZICĂ. Din nou despre Întîlnirile JTI

Cred că de acum încolo, cînd voi fi întrebată dacă a fost lume la un spectacol – şi a fost! – voi răspunde: „Da, aproape la fel ca la Întîlnirile JTI!“. Rare sînt momentele în care publicul bucureştean e gata să rupă uşile, cînd paza trebuie să intervină sever şi cînd, mult după ce cortina s-a ridicat, în faţa sălii de spectacol zeci de tineri mai speră că poate, poate… vor intra. În timp ce, înăuntru, practic nu poţi scăpa un ac. Dovada: în pauză, nimeni nu s-a mişcat, nimeni nu a ieşit, toţi au rămas pe locurile sau pe… scările lor. Vorbesc despre cea mai recentă dintre Întîlnirile JTI, cea din seara zilei de vineri 22 noiembrie, cînd în Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti au dansat doar EA – Sylvie Guillem şi EL – Russel Maliphant, în spectacolul denumit generic PUSH. Despre Sylvie Guillem se spune că este cea mai fantastică dansatoare a momentului; că este poate ultima ballerina assoluta! Şi asta pentru că în Sylvie Guillem se întîlnesc trecutul, prezentul şi viitorul artei dansului. A pornit, desigur, ca balerină pe poante lansată de Nureyev – amintesc Lacul lebedelor, Don Quijote –, a trecut apoi la dansatoarea […]