MUZICA. La multi ani cu Mozart si Voces!

De ce-l iubim pe Mozart cind sintem foarte tineri sau am ajuns deja batrini? De ce strimbam uneori din nas la Mozart tocmai in anii deplinei maturitati cultural-afective, preferindu-i pe alti mari titani ai istoriei muzicii? Ca apoi, pe nesimtite, sa-l redescoperim pe uluitorul, fascinantul, profundul si rascolitorul Mozart in toata maretia aparentei lui simplitati. Care se incununeaza prin cutremuratorul Lacrimosa din Recviem-ul ce inchide o viata de om si deschide portile eternitatii pentru un artist. Sa-l iubim pe Mozart pentru imaginatia melodica si feeria lui armonica sau pentru legaturile cu masonii? Sa-l admiram pentru biografia lui alambicata, unde fericirile de multe feluri s-au implinit prin tot atitea nefericiri, iar starea de gratie a fost platita cu umilinte greu de acceptat? Pentru ca este inventiv si ni se pare vesnic „placut la ureche“? Pentru ca a murit tinar? Pentru vreo iubire adolescentina legata de Für Elise? Sau alta adultera, de maturitate? De ce oare ne reintoarcem mereu la Mozart? Un muzician, de geniu, adevarat, cum nu au fost prea multi in istoria convulsionata a lumii, dar si un simplu om, ca fiecare dintre noi, nefiindu-i strain nimic din ceea ce este omenesc. Si totusi. De ce-l iubim pe Mozart? De […]