MUZICĂ. Luminile şi umbrele unei premiere: Evgheni Oneghin la ONB
- 26-03-2009
- Nr. 467
-
Cristina SÂRBU
- Arte
- 0 Comentarii
Am asistat la ultima premieră – pînă acum au mai fost trei! – a versiunii scenice Evgheni Oneghin de Ceaikovski la Opera Naţională din Bucureşti. Am aşteptat mult şi cu nerăbdare seara de duminică, 22 martie, şi, parţial, speranţele mi-au fost împlinite. Departe de a fi fără cusur, spectacolul este totuşi o demonstraţie a ceea ce numim „teatru muzical“, cu fastul, splendoarea şi anvergura presupuse de prima scenă lirică a unei ţări. Şi dacă am afirmat acest lucru, sînt obligată să îmi încep comentariul cu trimiteri la teatralitatea montării. O fac cu plăcere. Nu pot vorbi însă pe rînd despre regizor, despre scenograf, despre creatorul de costume, deoarece toţi aceşti trei artişti – Ion Caramitru, Maria Miu şi Viorica Petrovici – au reuşit un tot estetic unitar indestructibil. Dacă decorurile Mariei Miu nu ar fi fost atît de frumoase, de sugestiv-romantice şi atît de uşor de manevrat „la vedere“, regizorul Ion Caramitru nu ar fi avut ocazia să îşi mişte personajele natural, eficient scenic, teatral (în sensul cel mai nobil al cuvîntului) şi poetic în spiritul epocii. Efectul puternic pe care tabloul scenei îl exercită asupra privitorului este susţinut şi potenţat de costumele imaginate de Viorica Petrovici – de […]