MUZICA. Opereta fara sediu

In urma cu mai bine de un an si jumatate, urmaream cu stupoare evolutia incendiului declansat, „din senin“, la Teatrul de Opereta din Bucuresti, in 3 ianuarie 2005, cind nimeni nu lucra, iar la sediu se aflau doar directorul, secretara si… pompierul. S-a afirmat ca a ars mocnit un „burduf“ in care erau depozitate scaune, un spatiu practic nefolosit, dar si cortina masiva, afectind si scaunele din primele rinduri ale salii. Nici acum nu se poate explica logic cum de a ars doar partea superioara a lambriului, dar si acea cortina foarte grea, fara ca scena, pe care s-a adunat tot scrumul „de catifea“, sa fie cumva afectata. Mai mult, dupa cum am aflat ulterior, cortinetele albe din la-terale au ramas (aproape) imaculate, desi fumul negru se raspindise in tot teatrul si valatucii izbucnisera afara, spre groaza trecatorilor; dar la fel de straniu a parut si faptul ca fumul iesea numai pe la etajul V, dar in foaierul invecinat salii si la intrarea in teatru era liniste si aer curat. De aici, numeroase speculatii, scenarii, dar mai ales semne de intrebare, ramase neelucidate. Desi s-au acordat imediat fonduri pentru a se demara reparatiile, licitatiile au durat mult, proiectul, de asemenea. […]