MUZICĂ/IN MEMORIAM. Marele dirijor american Lorin Maazel s-a stins la 84 de ani

Sander Gorlinski, figură mitică a impresariatului artistic, îmi povestea că odată a primit un apel disperat de la Opera din München, unde maestrul care urma să dirijeze a doua zi Otello de Verdi se îmbolnăvise şi nu găseau nici o soluţie de înlocuire. După cîteva tatonări inutile, Gorlinski îi telefona lui Lorin Maazel, care se întîmpla să fie liber, dar care nu dirijase niciodată pînă atunci capodopera verdiană. „Bine“, zice Lorin, „fac un pariu cu mine însumi, studiez azi şi dirijez mîine. Nimeni însă nu trebuie să ştie, cer doar atît: discreţie absolută pînă mă prezint la pupitru“. Un triumf.   Faima mondială a lui Lorin, odată cu legenda copilului-minune care a fost, era legată şi de capacitatea aceasta extraordinară de a pătrunde imediat în adîncul creaţiei compozitorului şi de a memora pe loc ceea ce alţii învaţă în timp. Asta, pe lîngă urechea absolută şi gestul dirijoral de o claritate desăvîrşită.   Copil prodigiu, într-adevăr, se născuse, ca să spun aşa, cu vioara în mînă, lua lecţii de dirijat la vîrsta la care alţii abia se pregătesc să intre în clasa întîi primară, iar la unsprezece ani, Toscanini însuşi îi încredinţa bagheta pentru a dirija faimoasa NBC Orchestra la […]