N-ai uitat sa traiesti?

Nu uita sa traiesti! – Vergiss nicht zu leben! – recomandare inscrisa pe poarta spre „Provincia pedagogica“ imaginata de Goethe drept suprema academie pentru instructia invatacelului sau imaginar, Wilhelm Meister. Caci el trebuie sa devina cu adevarat un Meister, un maestru, din vesnic studiosul firii umane… si al celei proprii, de altfel. Nu o singura data mi-am amintit cu tot dinadinsul indrumarea aceasta, iar acum, la spartul tirgului, este cazul sa ma intreb din nou, cu seriozitatea unui examen de constiinta: n-ai uitat sa traiesti? Cine mi-a acordat vreodata putintica atentie, luind la cunostinta, din afara, fireste, si de la o oarecare distanta, cele ce se puteau afla din paginile despre viata mea cotidiana, plina de munca, nu numai literara, pina la adinci batrineti, cine a citit chiar bucata de viata povestita in cele peste patru sute de pagini* – ce obraznicie sa retii, timp de atitea ore de lectura, atentia asupra ta –, acela stie nu numai ca ma tot lamentez din pricina risipei de energie pentru lucruri obligatorii ce nu tin de vocatia mea, sau cel putin asa cred… Iar cine-mi cunoaste scrierile celelalte, sau afla, din vreun dictionar al autorilor, ca am muncit la traduceri, am adus […]