Naţionalism versus etnicism

În anii ’80 şi ’90 din secolul trecut, m-am ocupat teoretic de problematica naţiunii, studiile pe această temă fiind adunate în cele două volume intitulate Törzsi fogalmak (Concepte tribale, I-II, Atlantisz, Budapesta, 1999 -(1)). Pe parcursul anilor, opiniile mele politice, filozofice şi cele de teorie socială s-au schimbat în mod fundamental.   Studiile pe care le scrisesem cu decenii în urmă nu le-am recitit. În schimb, la una dintre trăsăturile lor ţin morţiş şi-n prezent, iar pentru că aceasta se regăseşte în literatura de specialitate internaţională, merită s-o consider drept un punct de plecare în cele ce urmează. Este vorba despre diferenţa marcantă dintrenaţionalism şi etnicism. Dar, înainte de toate, cele două ideologii au un caracter istoric. Patru convingeri Naţionalismul este, în fond, unul dintre curentele conceptelor politice universaliste care, pe baza cîtorva convingeri cardinale, s-a opus eficient monarhiilor absolute.   Cea dintîi dintre aceste convingeri avusese un caracter democratic, conform căruia subiectul şi obiectul puterii coincid, poporul trebuie să se guverneze pe sine, motiv pentru care instanţele care nu au legătură organică cu poporul nu pot exercita o putere legitimă: nu ne pot guverna persoane care nu fac parte din comunităţile noastre civice. Este principiul autodeterminării (independenţei) naţionale.   […]