Neaparat cite un exemplar in liceele patriei!

Odata cu schimbarea contextului politic, in mod firesc, ultimii ani au adus o adevarata moda a revizuirilor, fie ca e vorba de literatura din perioada comunista, fie de cea din interbelic. In cadrul unei dezbateri mai ample in care s-a discutat problema canonului, a recanonizarii, „a reciti“ a devenit cuvintul zilei. Si inainte de ’89 (Crohmalniceanu si, evident, cenaclistii formati de el au dat tonul), dar mai ales dupa revolutie, interbelicii – considerati „minori“ fata de canonizatii Rebreanu, Sadoveanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu – au inceput sa fie luati in serios si altfel decit ca simpli experimentatori. Fintineru, H. Bonciu, Sulutiu si mai ales Blecher au dezvaluit, ca sa folosim sintagma lui Mihai Zamfir, „cealalta fata a prozei“. De multe ori, mai interesanta decit cea aflata in bataia reflectoarelor. H. BONCIU Bagaj…, Pensiunea doamnei Pipersberg Studiu introductiv de Adriana Babeti, Editura Polirom, Colectia „Fiction Canon“, Iasi, 2005, 234 p. Nu stiu citi dintre candidatii la Filologie, aspiranti la statutul de dascal – nobil, dar, se pare, din ce in ce mai demodat – au auzit macar de H. Bonciu. Numele sau exotic (pseudonim al lui Hieronim sau Bercu Haimovici) suna la fel de obscur ca acela al congenerilor sai (Fintineru, […]