Nevoia de concret

Prima editie a colocviului criticilor dramatici, cea de anul trecut, s-a incheiat laudind initiativa organizatorilor, criticind caracterul general al dezbaterilor, formulindu-se speranta ca la anul dezbaterile vor fi concrete, vom trai marile momente ale adevarului, cei buni vor fi organizati pe categorii, iar cei rai vor fi izgoniti din conclav. Asa au sperat cei care au propus pentru dezbatere tema Moralitatea criticului de teatru; in pofida zvonului public, nu eu am fost aceea; eu am spus ca e o problema importanta a criticii, nu ca ar trebui discutata in public. Cred ca moralitatea criticului e o problema rezolvata de fiecare cind scrie, la fiecare spectacol, de cite ori vorbeste in public despre spectacolele vazute. Toti stim ca preferabil e sa fii moral si putem argumenta mai mult sau mai putin patetic in favoarea ipostazei incoruptibilitatii, toti stim ca imoralitatea identificata cu partialitatea in actul critic e ceva urit, dar in acelasi timp, toti stim ca e imposibil sa elimini cu totul atitudinea de suporter din ceea ce numim judecata critica. Ne place un anume fel de teatru, ne-ar bucura ca el sa placa si altora si am vrea sa-i facem sa inteleaga ce valori am identificat in ceea ce ne-a […]