Nevoia de marturisire

Furtuna mediatica iscata de marturisirea lui Günter Grass privitoare la apartenenta sa, intre 1944 si primavara lui 1945, la Waffen SS a readus in prim-plan o mereu reiterata controversa: aceea referitoare la statutul intelectualului public si la principiul infailibilitatii etice care ar trebui sa fie nucleul forte al reputatiei sale. In discursul tinut la decernarea Premiului Nobel, in 1999, Günter Grass vorbea despre riscurile profesiunii de scriitor: „Scriitorul este cel care scrie impotriva curentului“. Mai mult decit atit, refuzind statutul de „birocrat cultural“, care i-ar permite sa traiasca fara „sa-si murdareasca miinile cu prezentul“, scriitorul nu are alta solutie decit aceea a implicarii: „Din teama de a nu-si pierde detasarea, scriitorul s-ar putea pierde pe sine insusi in teritorii dominate de mituri, in care gindirea inalta e totul. Dar prezentul, pe care trecutul il transforma permanent, il prinde din urma. Caci fiecare scriitor apartine timpului sau, indiferent daca el considera ca s-a nascut prea devreme sau prea tirziu. El nu alege in mod independent subiectul despre care va scrie; acea alegere ii este predestinata. Eu, cel putin, nu am fost liber sa aleg“. Daca citim mai vechea afirmatie a lui Grass prin prisma recentelor dezvaluiri din primul volum al memoriilor […]