News from Polska
- 26-02-2016
- Nr. 811
-
Iulia POPOVICI
- Arte
- 0 Comentarii
Acum cîțiva ani, la un showcase de dans polonez, am avut ocazia neașteptată de a vedea un festival în care peste jumătate dintre producții erau solo-uri ale unor coregrafe-femei. Apoi am citit cîteva articole despre apariția în forță a regizoarelor-femei în Polonia, unele (Maja Kleczewska, Monika Strzępka) ajungînd chiar în inima mainstream-ului scenic polonez. Iar dacă pun laolaltă teatrul și dansul, în ultimii ani, prezența artistelor-femei în marile festivaluri din Polonia e aproape egală cu cea a protagoniștilor, regizorilor și coregrafilor bărbați. Că nu sînt eu singura care a observat ceea ce pare o schimbare dramatică de paradigmă o dovedește și minifestivalul organizat, în zilele următoare, de Institutul Polonez de la București – în care, pe scenă, urcă femei. Doar femei. Și nu, nu e vorba despre „cutiuțe“, despre femei care le povestesc lucruri femeiești altor femei. E vorba despre umanitate, în toată complexitatea ei, văzută din perspectiva propriei existențe, în care genul ocupă un loc important. În ID-ance, coregrafa și dansatoarea Barbara Bujakowska își investighează propriul traseu, propria formare profesională, începînd cu școala de gimnastică și, apoi, cu visul de a deveni prim-balerină, pentru a explora corporal relația ambiguă, conflictuală, pe care o are cu dansul.cum cîțiva ani, la […]