Nimic nou pe frontul de Vest

„Cartea aceasta nu vrea să fie nici un act de acuzare, nici o profesiune de credinţă. Vrea doar să înfăţişeze o generaţie care a fost distrusă de război – chiar dacă a scăpat de obuzele lui“. Pentru mulţi dintre cei de astăzi, aceste două fraze cu care începe romanul Nimic nou pe frontul de Vest exprimă nu doar sentimentul neputinţei în faţa unei Istorii care scapă de sub control al celor de atunci, ci o stare de spirit cît se poate de actuală. Descrierea pe care Erich Maria Remarque, veteran german din Primul Război Mondial, o face, transcende taberele, fiind asemănătoare celei pe care o realizau Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război sau Cezar Petrescu în Întunecare: presiunea fizică şi psihică extremă la care combatanţii au fost supuşi nu putea să nu aibă urmări şi după încheierea războiului. Urmări pe care le mai resimţim şi astăzi, cînd comemorăm un secol de la începutul dezastrului. Acum 100 de ani, pe 2 august 1914, onorabilul domn K îşi nota scrupulos în Jurnalul său: „Germania a declarat război Rusiei. După amiază, piscină“. Sub semnul unei băi la piscină pe fundalul unei declaraţii de război începea, în descrierea sintetică […]