„Dl. Florin Iordache: Şi cel de-al treilea, vă rog să suplimentăm şi cu cel de-al treilea. Este vorba de proiect de Ordonanţă de Urgenţă pentru modificarea şi completarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală.
Dl. Sorin-Mihai Grindeanu: Am înţeles. Domnule ministru, aveţi toate avizele?
Dl. Florin Iordache: Bineînţeles.
Dl. Sorin-Mihai Grindeanu: Toate procedurile care sînt cerute?
Dl. Florin Iordache: Da, domnule prim-ministru.
Dl. Sorin-Mihai Grindeanu: Sînt îndeplinite?
Dl. Florin Iordache: Da.
Dl. Sorin-Mihai Grindeanu: Domnule secretar general, toate lucrurile sînt îndeplinite, toate avizele?
Dl. Mihai Busuioc: Domnule prim-ministru, din punct de vedere tehnic toate avizele sînt luate.
Dl. Sorin-Mihai Grindeanu: Mulţumesc.
Dl. Sorin-Mihai Grindeanu: Aveţi toate avizele, absolut tot, domnule ministru?
Dl. Florin Iordache: Da.
Dl. Sorin-Mihai Grindeanu: În regulă. Dacă există observaţii? Dacă nu, adoptat. Vă mulţumesc.“
(Aprobat)
Ziua e 31 ianuarie 2017, la ceas de seară, conform unei stenograme desecretizate de Guvern: cinci răspunsuri, fiecare dintre ele mincinos. Consiliul Superior al Magistraturii urma să analizeze modificările abia în dimineața următoare, iar juriștii pe care i-am consultat mi-au spus că avizul CSM, deși consultativ, e obligatoriu. E foarte important să reținem conversația reprodusă mai sus – ea indică fie că premierul a fost înșelat de colegii de cabinet, fie c-a jucat o scenetă încropită în grabă (totul, de altfel, s-a petrecut pe repede-nainte). După doar două zile, Sorin Grindeanu avea să deplîngă „manipularea“ care „atinge cote alarmante“ și să facă apel „la o informare corectă a românilor“. Poate c-ar fi trebuit să conducă prin puterea exemplului.
Încă din noaptea de 31, însă, lumea strînsă rapid în Piața Victoriei identificase în mod corect procedeul: „Noaptea, ca hoții!“. Scurt, percutant și adevărat. La fel de repede și de corect a fost identificat responsabilul: Liviu Dragnea a fost „trimis“ la pușcărie, i s-a atras atenția că îl așteaptă Laura (Codruța Koveși), iar mustața domniei sale a fost una dintre vedetele manifestațiilor, spre deosebire de rictusul trist al lui Sorin „ca și premier“ Grindeanu. Spirite subțiri, printre care și un fost premier care a înlesnit numirea la conducerea Inspectoratului de Stat în Construcții a persoanei care-i construise casa, reclamă excesul de zel al DNA-ului în ceea ce-l privește pe liderul PSD și caută din răsputeri să mute discuția spre Palatul Cotroceni – Klaus Iohannis are destule explicații de dat, nici un dubiu în această privință, dar despre eventuale încercări ale sale de a schimba legi în folos personal, prin intermediari, n-am auzit (încă).
Oricum, e aproape înduioșător să asiști la încercările scrîșnite de a evita un adevăr simplu – la nici două luni de la o victorie categorică în alegeri, PSD-ALDE (nu „releele“, nici „agenturili“ și nicidecum mult-invocatul George Soros) au reușit să scoată în stradă vreo jumătate de milion de persoane chitite să-i dea peste degete unui Guvern care, înainte ca bugetul să fi trecut de Parlament, s‑a repezit să schimbe legislația penală dincolo de limitele stabilite de Curtea Constituțională (observația Parchetului General, nu a mea). Manifestanților li se reproșează că n-au citit textul pe care-l contestă (așa a aflat Gabriela Firea de pe „toate site-urile“), președintele comisiei parlamentare de verificare a SRI, Adrian Țuțuianu, n-are altă treabă decît să verifice multinaționalele care le‑au dat liber angajaților pentru a merge la protest, iar doi foști PRM-iști – Codrin Ștefănescu și Lia Olguța Vasilescu – văd „forțe oculte“, care „încearcă să conducă din umbră România“, primesc mesaje de susținere pe fax (în 2017!) și ard de dorul unor contramanifestații în stil nouăzecist. Deasupra tuturor, crispat-imperial, Liviu Dragnea visează cu ochii deschiși la comploturi și mișcări „de origine soroșistă“ și constată că avem nevoie de liniște. Iar dezolant de puținele voci contra sînt democratic amenințate cu excluderea.
Admițînd cu jumătate de gură că oamenii au dreptul să protesteze, nici unul dintre liderii coaliției de guvernămînt nu s-a putut însă învrednici să constate că protestele sînt cît se poate de legitime și îndreptățite: sînt vreo cîteva sute de mii de oameni, observa Sorin Grindeanu, spre deosebire de cele cîteva „milioane bune“ care au votat PSD. Lasă că un guvern ar trebui să guverneze pentru toți, dar, să fi urmărit atent ce s-a întîmplat, domnul Grindeanu ar fi găsit chiar pe pancartele unor manifestanți neconformi vreo cîteva sugestii pe care nu cred că vreunul dintre milioanele „bune“ le-ar putea respinge: „Justiție socială, nu amnistie penală“, de pildă, sau „Mandatați să reprezentați, nu să abuzați“.
Dacă o mai fi în stare, PSD și susținătorii acestuia ar trebui măcar să încerce să înțeleagă faptul că pînă și bruma de măsuri sociale din mult-trîmbițatul program de guvernare e acum în pericol, că foarte necesara discuție despre limitele acțiunii procurorilor, despre practica juridică unitară și starea penitenciarelor va fi al naibii de greu de repornit, că e cam caraghios să te plîngi de controlul civil deficitar asupra serviciilor secrete în condițiile în care tu l-ai propus pe fugarul Sebastian Ghiță în comisia SRI. Dacă e o conspirație aici, o înșelătorie, o vastă acțiune de sabotare a actului guvernamental, ea poate fi rezumată lesne, din nefericire pentru cel mai mare și mai bine organizat partid din România:
– Domnule ministru, aveţi toate avizele?
– Bineînţeles.
În fine, cum poți pretinde că „tinerii frumoși“ ar avea o problemă pe care nici n-o conștientizează cu „asistații social“ și cu cei defavorizați, cînd tinerii cu pricina contestă zile de‑a rîndul în stradă o ordonanță care spune, între altele, că pedepsirea discriminării pe bază de sex, etnie, religie sau orientare sexuală „nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative“? Cum poți s-o ții gaia-mațu’ că tu n-ai greșit cu nimic, dar că ai „comunicat deficitar“? Cît de tare îi poți desconsidera atît pe cei care te contestă, cît și pe cei care te-au votat (mai ales pe ei)?
În seara celui mai mare miting de protest din România postdecembristă, în bula televizată din care pare incapabil să iasă, Liviu Dragnea dădea a înțelege că PSD va grăbi referendumul pentru „familia tradițională“, invocînd milioanele de semnături (iarăși milioane!) din spatele unei petiții în acest sens. Invoci papagalicește nevoia de unitate, de pace socială și de liniște, dar nu vezi decît dușmani în jur. Exact în aceeași manieră procedează Jarosław Kaczyński în Polonia, Viktor Orbán în Ungaria, Recep Erdoğan în Turcia. La urechea lui Liviu Dragnea nu părea să fi ajuns vestea că, într-una dintre nopțile în care Piața Victoriei fierbea, șase familii de romi erau evacuate hodoronc-tronc dintr-o clădire din centrul Bucureștiului fără să li se fi prezentat vreun document și fără ca oficialitățile să se fi legitimat. Aruncați în stradă, acești cetățeni ai României n-au mai putut decît să strige exact ceea ce strigau și ceilalți: „Noaptea, ca hoții!“. Coincidență, desigur. Sau comunicare deficitară.