NOCTURNALII. Fiesta visătorilor

Visul este conştiinţă nocturnă. Visul nu este a doua viaţă, cum credea pe jumătatedincolo Nerval, ci prima. Fătul, în uter, în noaptea maternă, visează nonstop. Cînd e smuls din visul fără sfîrşit, copilul se naşte în a doua viaţă – diurnă, seacă, letală.   Visul este conştiinţa nocturnă. Visul nu este gardianul somnului, cum credea pe jumătate cocainizat Freud, ci mai degrabă inamicul, deşteptătorul său. Fantastic de autonom, visul nu păzeşte nimic. „L’impossibilité de dormir que devient le sommeil dans le rêve…“ (1.) El se produce în perioada somnului paradoxal, cînd activitatea corticală hipnică se apropie cel mai mult de cea din starea de veghe. Cînd visăm, nu dormim. Pentru onirologul Michel Jouvet, visul e, de fapt, o a treia stare de funcţionare a creierului, pe lîngă trezie şi somn – pe care le depăşeşte, nu le săvîrşeşte într-o sinteză.   Visul este luciditate nocturnă. Visul nu e supapă pentru inconştient. Somnul este inconştienţă în stare pură. Cînd visul devine lucid, cînd visătorul ştie că visează în timp ce o face, nu post factum, lucrurile se complică şi simplifică simultan. Devine clar atunci că visele sînt mereu conştiente într-un grad anume. Luciditatea intraonirică este, în fond, conştiinţa diurnă mascată nocturn, […]