„Nu mai vreau să înghit decît/ ceea ce le‑ar putea linişti pe girafe/ cînd peste ele se năpusteşte/ în mijlocul savanei/ p a n i c a/ mi se rupe de leii precişi din documentare/ aici e vorba de ceva mai sălbatic/ eu nu sînt om, eu sînt girafă/ şi de la înălţimea asta am văzut/ cum se chinuie invalizii, cum/ sînt umiliţi, cum duc …
Toamna aceasta, pe 28 septembrie, s‑au împlinit 50 de ani de la moartea papei suprarealismului, André Breton. Dar nu despre acest întemeietor de şcoală va fi vorba, ci despre singurul din cadrul ei care să-şi fi publicat (măcar) jurnalul de vise. Cei mai buni „suprarealişti“ sînt cei care s-au despărţit de estetica lui Breton, renegîndu-l mai mult sau puţin zgomotos, adică aproape toţi. În orice …
André Hardellet (1911-1974) a fost un poet, prozator şi eseist francez, autor, între altele, al unor volume precum Sommeils (Somnuri, poeme 1960), respectiv Oneïros ou La Belle Lurette (Oneiros sau de-atîta amar de vreme, schiţe poetice publicate postum, în 2001, la Gallimard, în prestigioasa colecţie „L’Imaginaire“). Din biografia sa, episodul cel mai negru ţine de faptul că, precum Baudelaire sau Flaubert la timpul lor, scriitorul …
Pe 14 septembrie, multifaţetatul Michel Butor putea împlini 90 de ani, dacă nu s-ar fi stins cu trei săptămîni mai devreme. Cunoscut mai ales datorită afilierii sale mai mult sau mai puţin forţate şi fortuite la estetica Nouveau roman, Butor se va îndepărta de acest tip de scriitură, prin suita unor texte ultraexperimentale, începînd cu Mobile. Étude pour une représentation des États-Unis (1962) şi terminînd …
Pe 8 septembrie, se împlinesc 107 ani de la naşterea lui M. Blecher. O cifră ceva mai rotundă ar fi cele opt decenii scurse de la publicarea Întîmplărilor în irealitatea imediată, poate cel mai reuşit-exportabil roman românesc al tuturor timpurilor, unul dintre puţinele texte autohtone capabile să stea oricînd alături de capodoperele modernismului interbelic european*. Succesul de care se bucură întreaga operă blecheriană, ce-i drept, în …
1816, cunoscut în istorie şi ca Anul fără Vară, din pricina unor anomalii climatice care au dus la scăderea temperaturii medii cu peste o jumătate de grad Celsius, a fost un an extrem de fructuos pentru literatura onirică engleză. Samuel Taylor Coleridge, poet din prima generaţie romantică, îşi publicase deja poemul Kubla Khan inspirat de un vis – ba chiar visîndu-l din start ca atare, …
Capitolul 37 al Solenoidului cărtărescian se citeşte ca-n vis. Imaginat străbunic al unei colege de-ale naratorului, pionierul psihologiei experimentale Nicolae Vaschide trece prin probe şi peripeţii de basm decadent-hipermodern, pornit să cucerească tărîmul viselor. De la aventurile onirice infantile luate drept realităţi la adolescenţa dandy sfîrşită cu pătrunderea în oglindă, pînă la aventura autodidactă şi la ţelul de aflare a visului revelator; apoi întîlnirea cu …
Nominalizat recent la Premiile Observator cultural, categoria Proză, inclasabilul opus Acedia. Jurnal de vise (1998-2007) reţine aventurile onirice transpuse de Corin Braga pe falia dintre milenii. După lansarea primului său nocturnal, Oniria, visătorul afirma, cumva că(l)it: „Au urmat trei ani de traumă, în care publicarea jurnalului m-a împiedicat să mai scriu; l-am reluat de cîţiva ani şi acum aş avea material de încă un volum, …
Corin Braga este un autor unic în literatura română, semnatar a nu mai puţin de două jurnale de vise, mai bine spus nocturnale, din care s-a inspirat, încă dinaintea publicării lor, în alcătuirea romanelor dintr-o îndelung proiectată tetralogie, dacă nu cumva pentalogie – cum se zvoneşte mai nou prin ţara viselor născare – intitulată Noctambulii(Claustrofobul, Hidra, Luiza Textoris, apărute, cel puţin Ventrilocul, în gestaţie). Oniro …
În urmă cu doi ani, la cea de-a 85-a ediţie a premiilor Oscar, un lungmetraj în limba franceză a fost cel mai bun film străin. Foarte puţini l-ar fi apropiat de spaţiul rus. Pentru că, printre altele, de la un regizor austriac nu ne-am aştepta să includă prea multe vise în producţiile sale. Dar secvenţa mediană din ultima peliculă semnată Michael Haneke,Amour, cîştigătoare a Marelui …
În ziua cînd avea să moară, Gabriel se sculă devreme. Visase că străbătea o pădure de ficuşi, peste care, la intervale atent măsurate, cădea o burniţă fină, cernită; preţ de o clipă, a fost fericit în vis, dar deşteptîndu-se iar, se simţi umilit. Visase că era într-un avion de staniol ce zbura fără să se izbească printre migdalii enormi. Visase că veghea singur în acelaşi …
După o nemeritată absenţă, de neînţeles ca oricare alta, visele se întorc. Ele nu te uită nicicînd. Sînt alături de tine, omule – tu, cel grăbit, rău, nestatornic, doldora de prejudecăţi – încă de cînd ai învăţat să gravezi în calcar, să scrijeleşti în argilă cuneiforme. Fratele tău, bunul sălbatic, le ştia mai de mult. A simţit, a văzut, a rostit primul angoasa lumii de …
Visul este conştiinţă nocturnă. Visul nu este a doua viaţă, cum credea pe jumătatedincolo Nerval, ci prima. Fătul, în uter, în noaptea maternă, visează nonstop. Cînd e smuls din visul fără sfîrşit, copilul se naşte în a doua viaţă – diurnă, seacă, letală. Visul este conştiinţa nocturnă. Visul nu este gardianul somnului, cum credea pe jumătate cocainizat Freud, ci mai degrabă inamicul, deşteptătorul său. …
„Eram acolo doar eu şi ele, în pagină. Atunci, cum să fac? Să lupt în primul rînd cu partea firavă, temătoare, din mine, căci îmi era tot mai clar că acolo era adevăratul vrăjmaş, cel care mă descuraja atît de des. Să strîng ca pe un scut o carte albă la piept, să mă ascund în platoşa de hîrtie, să trag viziera din litere pe …
