NOCTURNALII. Homo volant pe deasupra unei feţe văzute a lunii

Corin Braga este un autor unic în literatura română, semnatar a nu mai puţin de două jurnale de vise, mai bine spus nocturnale, din care s-a inspirat, încă dinaintea publicării lor, în alcătuirea romanelor dintr-o îndelung proiectată tetralogie, dacă nu cumva pentalogie – cum se zvoneşte mai nou prin ţara viselor născare – intitulată Noctambulii(Claustrofobul, Hidra, Luiza Textoris, apărute, cel puţin Ventrilocul, în gestaţie). Oniro – grafiile menţionate la început, Oniria (Editura Paralela 45, 1999, reeditare Editura Dacia XXI, 2010) şi Acedia (Editura Polirom, 2014), acoperă decadele 1985-1995, respectiv 1998-2007, constituind mostre de scriitură inclasabilă numai ca proză, întrucît anunţă o specie profund autonomă. Cel mai notat şi notabil eveniment oniric, aşa cum rezidă în ambele volume, îl reprezintă zborul. Deocamdată, vom decola în cel dintîi tărîm, etaj oniric, sau faţă lunatică survolată la cald, pe cît posibil, de teribilul visător ce a continuat să fie Corin Braga.Oniria se deschide cum altfel decît prin ceea ce definesc a fi pactul onirografic, pe care sîntem aproape somaţi să-l semnăm ca atare, cu posesivele inerente: „Îşi fac loc în nopţile mele vise care au o strălucire hipnotică. Multă vreme după trezire, ele îmi rămîn întipărite pe retină ca un desen de neon […]