Nocturnalii. O maşină de visat în pragul grădinii

André Hardellet (1911-1974) a fost un poet, prozator şi eseist francez, autor, între altele, al unor volume precum Sommeils (Somnuri, poeme 1960), respectiv Oneïros ou La Belle Lurette (Oneiros sau de-atîta amar de vreme, schiţe poetice publicate postum, în 2001, la Gallimard, în prestigioasa colecţie „L’Imaginaire“). Din biografia sa, episodul cel mai negru ţine de faptul că, precum Baudelaire sau Flaubert la timpul lor, scriitorul a fost victima pudibonderiei de prost‑gust: povestirea Lourdes, lentes… (Gre­oaie, domoale…, 1969), semnată cu pseudonimul Stève Masson, prezintă un erotism ce l-ar fi şocat pe ministrul de Interne al Franţei, Hardellet fiind condamnat în 1973 pentru „ultragii la adresa bunelor moravuri“, astfel încît, după numai un an, profund afectat încă de această decizie, să şi decedeze. În urmă cu o jumătate de secol însă, vedea lumina tiparului varianta finală a capodoperei lui André Hardellet, pe cît de necunoscută la noi, pe atît de valoroasă. Este vorba despre romanul Le seuil du jardin (Pragul grădinii, Julliard, 1958/Jean-Jacques Pauvert, 1966 – ediţie revăzută). Cazat la pensiunea doamnei Temporel, pictorul Stève Masson încearcă să reproducă un tablou intitulat Seuil du jardin, pe care îl visează cu insistenţă. Ca în orice vis repetat, de la un punct, visătorul devine […]