Nocturnalii. Somnul din verile reci naşte monştri. La două secole după Frankenstein

1816, cunoscut în istorie şi ca Anul fără Vară, din pricina unor anomalii climatice care au dus la scăderea temperaturii medii cu peste o jumătate de grad Celsius, a fost un an extrem de fructuos pentru literatura onirică engleză. Samuel Taylor Coleridge, poet din prima generaţie romantică, îşi publicase deja poemul Kubla Khan inspirat de un vis – ba chiar visîndu-l din start ca atare, ca text – cu 20 de ani mai devreme; tot în 1816, apare Alastor de Shelley, poem ce relatează şi visul cu o fecioară pe care protagonistul o caută supunîndu-se unui descensus ad inferos. Paradoxul face că, tocmai în vara lipsă din urmă cu două secole, trei reprezentanţi de frunte ai romantismului englez de la începutul veacului al XIX‑lea, George Gordon Byron, Mary Wollstonecraft Godwin (de la naşterea căreia s-au împlinit, pe 30 august, 219 ani) şi viitorul ei soţ, Percy Bysshe Shelley, se reunesc la Vila Diodati, pe malul Lacului Geneva, unde cel dintîi, chiriaşul în drept, scrisese deja un poem intitulat chiar Visul. În noaptea de 16 iunie, ca efect al unei lecturi cu voce tare din Fantasma­goriana, o compilaţie de poveşti germane cu fantome traduse în franceză, gazda vine cu propunerea ca […]