Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Noi, marginalii. Note despre un diferend
- 29-08-2013
- Nr. 688
-
Alexandru MATEI
- Actualitate
- 6 Comentarii
Am urmărit schimbul de (pre)judecăţi dintre Paul Cernat şi Nicolae Manolescu, unul ad-hoc, despre care încerc să scriu, însă nu de pe poziţii partizane şi nici măcar, vreau să cred, ideologice în mod explicit. Meritul amîndurora este că polemica nu este defel subîntinsă de vreun partizanat politic, aşa cum prea des se întîmplă la noi. Aş merge mai departe: nu e vorba nici măcar despre o dispută între un reprezentant al „stîngii“ şi unul al „dreptei“. Intenţia mea nu este nici să „apăr“ necondiţionat o platformă la care am colaborat şi la care nu văd de ce n-aş mai colabora, CriticAtac, şi nici să umblu pe vîrfuri pentru a nu trezi suspiciunea revistei România literară, la care de asemenea, colaborez. Încerc doar să deplasez accentul, pentru că mi se pare limpede, nu de ieri, de azi, că două grupuri de intelectuali, cel din care face parte Nicolae Manolescu şi cel din care face parte, marginal, Paul Cernat (şi tot marginal, dar în alt fel, şi eu), se află în ceea ce se numeşte diferend (după Lyotard: diferendul este un conflict care nu poate fi tranşat în mod echitabil în lipsa unei reguli de judecată aplicabile celor două argumentări în prezenţă). […]
… à quoi bon (se) parler?
Trebuie ca sint vizat (intrucitva…), parca eu l-am largat pe Batrin (à propos, Batrinul si Marlinul, pestele cel mare, sint una, iar stirile de pe urma, in ce-i priveste, nu sint tocmai remontante…). Era, totusi, vorba, in incontrarea-mi, de referirea la un anume bizantinism, de baterea mult prea apasata de poteci pe versanti discursivi, care, altminterea o duc mult, mult mai bine decit realitatea inexistenta pe care se bazeaza acesti versanti ai prolificului ( si, nu arareori, prolixului) discurs. Arghezianizez si, cu ochiul la trecut, prezent si viitor in societatea noastra “marcata” de “polaritatea” stinga- dreapta, vreau sa pipai si sa urlu: este!
C’est d’acc, we are the people, we are the champions, wir sind alle Berliner (ca tot am facut trimitere la Zid) si, de bunaseama, sintem toti marginali din moment ce sintem fiii mamei noastre, mantaua conului Iancu.
domnului Serban Foarta
Multamiri de ofranda; macar ca, in genere, in translari, alaturi de vocea talmacita aud, inganat, si refrenul “it’s a paler shade of white” (sic!) (un dalb pelican fiind , mai sus in cestiune) , nu arare implinirea echivalarii ma face s-o prefer pe ceasta din urma originalului (imi vine in minte:” Ce adâncime-n spaţiu şi-n suflet ce delir”)
Sunteți foarte eliptic. Care este teza pe care decupajele mi-o demonstrează?
În al doilea rînd, dacă rămînem la considerațiuni de tipul „bătrînul şi Marea” versus peştii cei mici, da, totul e deşărtăciune. Iar noi, toţi de aici, suntem într-adevăr nişte marginali.
Dacă-mi îngăduie dl Daniel StPaul, îi fac plocon traducerea aceasta (a mea, desigur) din Robert Desnos:
PELICANUL
Jonathan, june căpitan,
Mergând pe-al nooşpelea-i an,
Pe-un òstrov sud-american,
Prinde,-ntr-o zi, un pelican,
Care pe insulă,-n ocean,
Îi face,-n zori, un oulean
Cadou lu domnu căpitan, —
Din care iese-un pelican
Leit, – şi care, năpristan,
Face şi el un oulean
Din care iese-alt pelican
Ce face-ntocmai… Ci în van
Am ţine-o aşa, – de n-ai avea,-n
Meniu, jumări cu măghiran.
D-le Matei Alexandru, cand puneti mana pe foarfeca puteti demonstra orice decupand din material doar ceea ce va demonstreaza teza. Nu cred ca asta ati invatat citind si citand din Barthes.
Succes va doresc!
N-am inteles, initial, cum se impaca “Noi, marginalii” cu “încerc să scriu, însă nu de pe poziţii partizane”. Acum, totusi, pentru ca pelteaua se lungeste –fara a fi sigur ca si cantitatea de pectina se indeasa – am senzatia ca s-a ajuns, de la urmarile unui gind ce n-a putut ramine in increat (pisania Batrinului cu, se pare, prea mult timp la dispozitie) la un roman foiletonistic destul de hazliu prin ambalarile tot mai numeroase ce fac sa trepideze platformele (caci abia pisani Batrinul, ce mai freamat…) Lupii tineri, ca au dinti mai multi, mindri si cornuti, se baga in seama, daca Batrinul n-a avut ce face si a inceput. Teorie peste teorie, mai pamflet, mai academism encomionic nu tocmai bine temperat, si totul pornind de la o polaritate superb absenta, inexistenta, bizantinism la vreme de pirjol si de secatuire. Vorba disneyanului rozator : Ce mai tropaim ! Sa ne iubim (pe tunuri), pentru ca toti ne iubim tara, toti sintem marginali !
Si daca Batrinul recidiveaza ? Mr. Gorbachev, break that pelican egg, Cpt. Jonathan has had enough of white pelicans! (he may want to try some omelette, or scrambled pelican egg, though)