Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Noica şi Vulcănescu: cele două testamente
- 25-02-2011
- Nr. 564
-
Mihai GHEORGHIU
- ÎN DEZBATERE
- 4 Comentarii
Pentru Constantin Noica, viaţa nu mai exista decît ca un suport pentru experienţa maximă a filozofiei fără rest, a filozofării fără îndurare pentru orice altceva. Singurul mister permis este misterul fiinţei şi al fiinţării, misterul acestei parcurgeri ultime a întrebării care trebuie să poarte fiinţa întrebătorului pînă la originile înseşi ale întrebării. Nimic mai mult, nimic mai puţin, nimic altceva. Noica refuză orice altă tematizare în cadrul gîndirii sale, respinge orice altă întrebare ca fiind impură şi devastatoare pentru spirit. De exemplu, întrebarea despre libertatea fiinţei umane, care este declarată ca fiind neesenţială, pentru simplul motiv că sîntem liberi în orice condiţii să gîndim sensul fiinţei şi al fiinţării, dacă sîntem în ordine cu noi înşine, dacă sîntem noi înşine liberi faţă de propria noastră rătăcire, pervertire a sensului înalt al umanităţii noastre. Ce rost are să reproşăm puternicilor zilei sau tiranului zilei lipsa de libertate, condiţia noastră de sclavi? Nu ar avea nici un sens, pentru că noi sîntem, de fapt, liberi chiar în această condiţie de sclavi. Chiar dacă sîntem sclavi din punct de vedere juridic sau politic, nu sîntem sclavi din punctul de vedere al spiritului, pentru că nimic nu poate împiedica exerciţiul gîndirii noastre în […]
Rectific şi îmi cer scuze că, în loc de dl. Gheorghiu, am spus dl. Georgescu. Adevărul este că nu mai prea văd bine.
Fiecare putem crede in orice, cit se poate de stimabil in sine.
Subsemnatul, generatie pierduta a anului 2011, parca nu l-ar amesteca pe Hristor şi Ceilalti asa mult cu gesturile noastre.
Ca veni vorba, multi codneieri interbelici au tot vorbit de Dumnezeu, Ţară şi altele, dar s-au dovedit destul de drăcoşi în alte gesturi. Plus că România nu a mers spre bine ori nu a devenit mai bună după asemenea tratament cu amestec divin.
Sper ca nu am iritat pe nimeni… Sînt grijuliu sa nu irit pe careva.
Îmi place tonul bine temperat al articolului. Precizările şi nuanţările pe care dl. Georgescu le face aici sunt un mare pas înainte în înţelegerea acestor două mari spirite ale culturii române. Pentru a fi m-ai explicit, ca să nu credeţi că mă rezum doar la aceste afirmaţii circumstanţiale, v-aş ruga să aruncaţi o privire asupra articolului meu http://www.scribd.com/doc/9834224/Marcel-Chelba-Ultima-idee-a-lui-Constantin-Noica-i-drumul-fr-de-sfarit-al-filosofiei
Este o analiză foarte pertinentă nu doar a testamentelor celor două mari personalităţi, dar şi a atitudinilor politice, etice sau filosofice. Chiar dacă ar mai fi destule elemente care ar merita să fie luate în calcul, mă bucur să văd că se discută cu cărţile pe masă, sincer şi fără presentimente despre câteva aspecte de regulă fie trecute cu vederea fie îndulcite.