Noile geografii ale imaginarului (II)

Este suficient sa ne imaginam un asemenea univers pentru a intelege ca pentru noi el n-ar avea nici un secret. L-am putea observa si controla nestigheriti, fara sa fim la rindul nostru observati. Am putea interveni in lumea lor facind, de pilda, obiectele sa apara si sa dispara. Evident, ei ar interpreta faptul acesta ca pe un miracol, iar la noi s-ar raporta ca la niste zei. Mai mult chiar, stapinind lumea lor bidimensionala, noi ii putem prelua, rasuci si trece in cea de-a treia dimensiune. Faptul le-ar provoca o inversiune esentiala: partea dreapta a corpului lor ar deveni stinga si invers. „Evident, morala povestii este aceea ca o fiinta dintr-un spatiu cvadridimensional va putea actiona in lumea noastra tridimensionala in exact acelasi mod in care actionam noi intr-o lume bidimensionala“1. Doua sint intrebarile care se pun in acest moment: 1) cum am putea vedea noi o fiinta cvadridimensionala? si 2) cum ne-ar vedea aceasta pe noi? La prima intrebare (inca) nu se poate raspunde adecvat. Pentru a formula un raspuns la cea de-a doua, Ch. Hinton a invocat modelul analogic al supei. Iata in ce consta experimentul. Ne putem imagina o fiinta plata traind intr-un univers bidimensional reprezentat de […]