Nonconformistul Gombrowicz

Am în faţă volumul Witold Gombrowicz, Jurnal (1957-1969), traducere de Olga Zaicik şi Cristina Godun, Editura Rao, 2014, cu o postfaţă de Jerzy Franczak, intitulată ,,Bufonul, filozoful, farsorul“. Primul volum a apărut la Univers, în 1998, cu o prefaţă de Kazimierz Jurczak, fiind reeditat la Editura Rao, în 2010, şi cuprinde două eseuri deosebite, Împotriva poeţilor şi Sienkiewicz, precum si un indice de nume. Mă voi referi, în cele ce urmează, la ambele volume, avînd acum o viziune globală a acestui opus magnum, care constituie, după opinia prefaţatorului, ,,cheia şi încoronarea a tot ce a scris, ba poate cea mai importantă opera a prozei poloneze din toată istoria sa“.   Dacă autorul ar fi scris tot Jurnalul, precum l-a inceput, autoironic, dar semnificativ :,,Luni: Eu; marţi: Eu, miercuri: Eu; joi: Eu…“ ar fi fost poate cel mai suprarealist jurnal din lume! Dar şi aşa e de ajuns de provocator, insolit, vrînd să sublinieze faptul că pe Gombrowicz îl interesa doar viziunea sa, filtrul său, experienţa sa, fiind un ins acuzat de toate păcatele… că nu e patriot… atunci cînd Polonia era în pragul razboiului, el refugiindu- se în Argentina, gest taxat drept o ,,dezertare“. Ei bine, el recunoaşte că ar […]