Nora Iuga – discretie si singularitate

Nora IUGA Inima ca un pumn de boxeur Editura Vinea, Colectia „Editii definitive“, Bucuresti, 2000, 286 p., f.p. O problema de situare in istoria literara a ultimelor decenii pare sa fie constanta in receptarea operei Norei Iuga. Critica a remarcat discretia care o invaluie. Nu e vorba despre discretia discursului poetic in sine, cit mai ales despre discretia poetei care nu s-a afiliat manifest nici unei generatii. Legaturile cu generatia ’60, careia poeta i-ar apartine biologic, exista, dar sint contracarate de citeva trasaturi care o singularizeaza in mod evident. Pe de-o parte, structura unei personalitati care nu poate fi prinsa cu usurinta in schemele nici unui model de insurgenta colectiva. O fotografie de tinerete ne arata figura de neuitat a unei doamne de o senzualitate voluntara impletita splendid cu cea mai rafinata intelectualitate si pe care cu greu ne-o putem inchipui in postura poetei de cafenea. Nora Iuga a ramas neschimbata pina azi. Pe de alta parte, e vorba despre o multiculturalitate de tip Mircea Ivanescu, o frina in plus in calea entuziasmului clasarii: Nora Iuga este o germanista de prestigiu, traducind constant opere pe cit de importante, pe atit de dificile (Eumeswil de Ernst Junger, Toba de tinichea de […]