Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Norma și excepțiile
- 01-09-2017
- Nr. 887
-
Cristina MANOLE
- Rubrici
- 1 Comentarii
Nu are rost să insistăm prea mult asupra ideii că normele duc lumea înainte și o fac suportabilă. Ieșirea din normă (încălcarea normelor) poate schimba lumea. În bine sau în rău. Cu marile personalități cu tot. Se întîmplă, s-a întîmplat, istoria lumii a acumulat numeroase exemple în acest sens. Vom enumera doar cîteva, de bine. Oameni de excepție, fără să aibă nimic în comun – și aparent nimic ieșit din comun –, și-au pus amprenta asupra lumii din care au făcut parte. Pessoa ca scriitor fabulos, Churchill ca un tenace și abil om politic, controversat, admirat și bombănit deopotrivă, Genghis-Han, ca lider militar, conducător de imperiu sau ce-o fi fost cu adevărat, căci acum trecutul e citit mereu într-o altă cheie… Despre căpitanul Jacques-Yves Cousteau, un om brav și un oceanolog de excepție, numai de bine. Despre ei este vorba în cele cîteva cărți pe care le voi lua la mărunțit. Fernando Pessoa (născut în 1888, la Lisabona, şi decedat tot aici, la 30 noiembrie 1935) rămîne, și după zecile de ani ce s-au scurs de la trecerea lui efemeră prin această lume, un mare mister. Cu toate că de ani buni e cunoscut în România, tot mai e […]
Un pitic blond ambițios, ieri primarul Londrei azi ministrul de externe UK antieuropean pentru realizarea Brexit, scrie despre un laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. Winston Leonard Spencer-Churchill ((* 1874 la Woodstock, Anglia; † 1965 la Londra) ) a fost nemulțumit cu Premiul Nobel pentru literatură obtinut 1953 pentru lucrarea sa „Al doilea război mondial“. A sperat la un Premiu Nobel în cu totul altă specialitate, imposibil de obținut pentru cariera sa de ofiter imperial britanic. Ca primul ministru al Admiralității a participat la luptele de la Gallipoli și Dardanelle 1915 ale flotei britanice, lupte care au avut de fiecare parte peste 200 mii morți, un esec pentru Churchill, și-a pierdut postul. A urmat participarea ca ofițer voluntar pe frontul 1915 din Franta de Nord, ca maior la batalionul Royal Scots Fusiliers. Politicianul și militarul Churchill e bine cunsoscut.
O viață întregă a fost jurnalist și autor, pe baza unei educații literare excelente, însusită fără presiune. A învățat 1881 pînă 1892 la scolile de elită Ascot, Brighton, Harrow, ( a picat de două ori la examenul pentru o carieră militară) continuind ca Cadett la Sandhurst (la 21 a de ani era locotonent de cavalerie).
Născut la Blenheim Palace în castelul bunicului John Winston Spencer-Churchill, al 7. Duce Marlborough, fiul lui Lord Randolph Churchill, unul din inițiatorii partidului conservator modern, Churchill s-a alăturat la început partidului liberal Whigs (era adeptul unui comerț liber). De la început a semnalat că vrea postul de premier.
… „… Despre măreția unui om – formularea îi aparține lui Boris Johnson – este vorba în această carte. Un om cu multe calități și cu defecte pe măsură, un om care emana o energie debordantă, decis, încăpățînat, tenace, răbdător – dar care englez nu este așa? –, cu o mare abilitate de a se juca cu cuvintele –, indispensabil în politica de rang înalt, un om care a avut mulți susținători, chiar și atunci cînd a avut destui dușmani… „….
Cred că e demn de reținut faptul că a oferit Uniunii Sovietice, după moartea lui Stalin în marie 1953, desfiintarea blocurilor militare și crearea unei alianțe de securitate Paneuropeană, incluzînd URSS.
Cum vedem astăzi viziunea din 1953 a unui politician și om de stat cum a fost Winston Leonard Spencer-Churchill?