Norman Bates vine în oraș

  • Recomandă articolul
Ideea asta – foarte trendy în ultimii ani, la noi (Radu Nica a frecventat-o ceva vreme, cu Balul lui Ettore Scola, Breaking the Waves al lui Lars von Trier etc.), ca și aiurea – de a face spectacole de teatru după filme e una cu mai mult dus-întors decît pare. Dacă filmul e unul canonic, vei avea spectatori inevitabil captivi, cel puțin în străfundurile minții lor, „originalului“ și receptării lui, dacă e unul de nișă ori obscur, riști să ai de dat, ca regizor, foarte multe explicații de context în punerea în scenă. Sau poți avea șansa unui film canonic, dar nu foarte proaspăt în memoria culturală a publicului – dispus, astfel, să „încaseze“ perspective originale calate peste un fir narativ familial. Adică Psycho al lui Alfred Hitchcock – horror psihologic despre un proprietar nebun de motel, cu o relație disfuncțională cu propria mamă, care proprietar ucide vizitatoare singure și se dovedește a nu fi conștient de asta. Psycho are avantajul „teatral“ al unității de timp și spațiu – e o poveste care se petrece într-un motel (deci, spațiu interior), cale de o noapte și ceva zile mai tîrziu (pînă la urmă, e un film low-budget la origine). Pe scena […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
object(WP_Term)#12890 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }