Note israeliene

Valahul din Sinai „Cine nu cunoaste amaraciunea vietii, nu-i poate aprecia dulceata“, spune un proverb beduin. Proverb devenit un ritual al legendarei ospitalitati a beduinilor. Cei care ii viziteaza in peninsula Sinai, in pustiul Neghev din sudul Israelului, in Egipt, Iordania, Siria, Maroc sau Sudan, sint intimpinati cu o cafea tare si amara, fiind serviti apoi cu ceai fierbinte si dulce. Cuvintul beduin, patruns in limba romana prin filiera franceza, isi are originea in limba araba – badu sau bedu insemnind locuitori ai pustiului – si sugereaza celor mai multi chipuri aspre, arse de soare, straie negre fluturind in vintul fierbinte al pustiului, nisipuri miscatoare, caravane. Timp de secole, astfel de imagini nu au fost departe de adevar. In pustiurile din Orientul Mijlociu si din nordul Africii, numeroasele triburi de beduini nomazi strabateau desertul cu camilele si turmele de oi si capre, mereu in cautarea unor oaze, a unui teren fertil. In secolul XX, camilele au fost inlocuite treptat cu jeep-uri – raminind, insa, companionul cel mai de pret al beduinilor. Nu numai ca mijloc de transport. Ca furnizor de lina, piele si lapte, ingredientul de baza al unei inghetate vindute cu succes de beduini turistilor, camila a devenit intre […]