Noul Premiu Goncourt

  • Recomandă articolul
Pascal QUIGNARD Dernier royaume, I: Les Ombres errantes Grasset, 2002, 192 p., „Premiul Goncourt“, 2002 Despre scriitorul nascut in 1948 se stiu destule. Rezumatul biografiei de scriitor a lui Pascal Quignard se gaseste intr-un articol anterior, scris dupa aflarea unora dintre cartile premiate in Hexagon spre sfirsitul anului trecut. N-am spus, atunci, ca scriitorul este, din 1969, de la eseul despre Sacher-Masoch, Fiinta bilbiielii, contemporan cu cel al lui Deleuze si cu preocuparile nietzscheene ale multor intelectuali francezi ai epocii, pina la acest prim volum din trilogia Ultimul regat, autor a 40 de titluri de proza. Dintre ele, aproape jumatate au aparut dupa 1990, unele au mai multe volume. Autorul se face cunoscut printr-un procedeu a ceea ce ii repugna mereu: mecanismele promotionale de piata. In 1991, binecunoscutul roman aparut la Gallimard, Toate diminetile lumii, este ecranizat. Dupa film, numele lui Pascal Quignard incepe sa conteze. Iata ca, in 2002, pentru primul volum dintr-o trilogie, sau, dupa cum autorul marturisea, dintr-un ciclu pe care-l va continua pina la moarte, Pascal Quignard primeste Premiul Goncourt. Acum, se stie, Premiul Goncourt este el insusi un mecanism de reglare a pietei de roman francez. Uneori, el se decerneaza unui debutant, alteori vine sa […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12882 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }