„Nu m-am dus la facultate ca sa invat ceva de la profesori

Cristian Nemescu, intregesti aici o tripleta care sper sa intre in istorie. De altfel, exista rime frapante intre mediu-metrajul Marilena de la P7 si filmul Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii, Catalin Mitulescu cosemnind scenariul dumitale. Dincolo de ipoteza noua a unor emuli sau epigoni in cinematograful romanesc, unde ti-ai situa propriul op: intre exercitiul postuniversitar, anticamera a debutului, ucenicie, experiment? Ar fi ceva intre o idee pe care o aveam de citiva ani, dar nu-i gaseam solutia, un proiect aparut apoi pe neasteptate si un exercitiu pentru primul lungmetraj, in faza experimental-postuniversitara. Ai avut curajul inocentei, al naivitatii, cu lucruri de obicei ascunse despre puberi si adolescenti, cu un aer de prospetime necesara. Dar… Exista un dar… La inceput, la scoala, cind am pornit eu in primii ani de facultate, toata lumea se indrepta fie spre metafore tarkovskiene, fie spre o realitate sociala locala postdecembrista, care pe mine nu ma prea interesau. Voiam ceva care sa fie aproape de mine, ceva sincer. Unii fosti studenti, precum Hanno Höffer, Tudor Giurgiu si altii, si-au ingaduit dupa absolventa discrete sau mai acute critici la adresa a ceea ce au invatat sau n-au invatat in scoala. Exista si riscul malformarii, in facultatile noastre […]