Nu s-au schimbat metehnele…

Voi incerca sa raspund la ancheta reprimindu-mi tendinta de a vedea numai jumatatea goala a paharului. Din pacate, imi e imposibil sa scrutez numai jumatatea sa plina: golul de aer de deasupra e atit de statut, iar deziluzia mea personala atit de profunda in anul de gratie 2000, incit imi este imposibil sa creionez un raspuns direct optimist. Nu stiu, de pilda, in ce directie merge Romania in momentul de fata. Nu stiu daca merge sau nu in vreo directie anume sau doar stagneaza, incremenita in neputinta si in ceva fetid, pe care eufemistic il numim „tranzitie“, si care e, in realitate, o formidabila manevra de a face bani multi muncind foarte putin. Nu stiu care e rostul meu in aceasta tara, fiindca mi-a devenit limpede ca ma pot legitima doar microsocial, si oarecum iluzoriu: nimeni nu are imperioasa nevoie de munca mea; sau, altfel spus, ajuns la maturitate, constat ca am devenit un procent lucrativ de prisos: fie ca lucrez, fie ca nu (ceea ce nu pot…), iau acelasi salariu cu cei care nu lucreaza, cu prestigiosii simulanti din jurul meu, pe care, la rindul lor, calitatea muncii nu ii intereseaza citusi de putin. Pe de alta parte, sa […]