Nuci şi melci

„Lipită de obrazul meu, acolo unde ar fi trebuit să-mi fie urechea stîngă, se afla Zenobia.“ E citatul pe care l-am găsit, ducîndu-mă cu ochii închişi la raftul cu cărţile lui Naum şi deschizînd, la întîmplare, prima carte pe care am pus mîna. Era Întrebătorul (Editura Eminescu, 1999) şi fragmentul era chiar din Zenobia. Nu ştiu dacă pe Zenobia am căutat-o, deşi masa lungă, „aşezată sub fereastra care dă spre mlaştini“, era chiar acolo. Cert e că era o zi de august, mai precis 6 august 2016, nu iulie, şi nici nu plouase, iar lumina năvălea de peste tot, şi la intrare nu m-a aşteptat domnul Sima, dar tot m-am bucurat: erau Simona Popescu, Sebastian Reichmann, Dan Stanciu şi toţi ceilalţi minunaţi oameni care se îngrijesc de Fundaţia „Gellu Naum“. Şi nici nu aş fi avut cum să o caut pe Zenobia, poate doar pe vreun Zenobel, dar cînd am intrat în curtea casei şi în casa acoperită de iederă şi chiar şi cînd m-am dus cît mai aproape de mlaştini nu căutam pe nimeni. Ţineam ochii închişi, însă doar pentru mine. La un moment dat, eram pentru a treia oară în faţa mesei lungi, mi s-a părut că văd […]