Numărul potrivit şi politica nepotrivirii

Ultimul recensămînt al populaţiei României, dat publicităţii săptămîna trecută, a relansat dezbaterea privind relevanţa numărului (a populaţiei ca reper al oricărei politici) în democraţie. Rolul şi simbolul numărului într-o democraţie nu pot fi neglijate. Om fi devenit cu toţii, vorba lui Marcel Gauchet din La religions dans la démocratie, metafizic democraţi, dar principiile democraţiei ne scapă de cele mai multe ori. Iar numărul nu este simplu amănunt de suprafaţă, ci se află chiar în nucleul democraţiei, oricare ar fi definiţia acesteia. În jurul numărului – a legitimităţii pe care acesta o „reprezintă“ – se concentrează multe din confruntările politice. Aşa s-a întîmplat şi cu ultimul recensămînt şi, din păcate, dezbaterea publică s-a purtat în jurul cvorumului de la referendumul din 29 iulie 2012 şi nu a semnificaţiei sociale şi politice de profunzime a datelor prezentate. O anecdotă care circulă în rîndul statisticienilor – pe care o prezentăm în rîndurile următoare – este relevantă pentru această neînţelegere. În faţa unui juriu, la un interviu, se prezintă un matematician, un contabil şi un statistician. Mai întîi este intervievat matematicianul, care este întrebat cît fac doi ori doi. „Patru!“, răspunde imediat. „Sînteţi sigur?“, întreabă un membru al juriului. „Mă jigniţi!“, răspunde sigur şi […]