Spre deosebire de valul publicărilor recuperatoare și debuturilor persoanelor care au pășit de curînd către al cincilea sau al șaselea deceniu de viață fără a avea o carte a lor, dar acum împing ușile editurilor cu frenezie, Liviu Surugiu chiar are ce să spună după deceniile în care a continuat să scrie fără a împărtăși publicului nimic sau aproape nimic. 2015 avea confirmarea acestui fapt, acum evident, prin premierea la Convenția Națională de Science Fiction și Fantasy, de la Suceava, a romanului Atavic (Tritonic, 2014) și apariția a două cărți cu semnătura lui Liviu Surugiu, o culegere de proză scurtă, Rămășițele viselor (Tracus Arte), și romanul ERAL (Meridiane). Dacă în Atavic el părea că vrea să își creeze propriul Cod al lui Da Vinci și a dus conspiraționismul mesianic combinat cu spectaculosul cinematografic la culmi nemaiatinse în fantastica românească post-decembristă – de unde și premiul amintit, în bună măsură unul de popularitate –, în Rămășițele visurilor el alinia cele mai bune proze scurte ale sale, plus un scenariu – alte premii, alt impuls de limbaj cinematografic – frumos puse în balansul comparatist intern, în două grupe: 1994-1995 și 2013-2014. Iată aici prima diferență între Liviu Surugiu și ceilalți „reîntorși“ la literatură, după ce au trăit un pic: el n-a plecat niciodată, el a scris cvasi-continuu, pentru el scrisul nu este o pasiune de week-end sau un pretext pentru socializare, în medii și vîrste oricît de nostalgice.
Liviu Surugiu are propriul mesaj artistic fiindcă, deși este conștient pînă la ultima consecință de moda culturală a momentului și curentul literar pe care îl practică, el posedă propria sa viziune asupra lumii, de un dinamism vitalist și o atotcuprinzătoare dialectică. După romanul ERAL, mai că aș putea spune că Liviu Surugiu se ascunde practicînd science fiction-ul, „ascuns“ în felul lui Sebastian A. Corn, Cristian-Mihail Teodorescu sau Marian Truță împreună cu Dănuț Ungureanu.
Este foarte ușor să se citească ERAL ca un sf de aventuri în realități virtuale (v. Adrenergic), ca albumul unui film sf cu temă onirică (v. Inception), ca un roman hard science/alchimic (v. Senzoriada), ori ca parte a unei fresce despre umanitate, în mai multe episoade (v. Vegetal și Mineral). Foarte bună este postfața semnată de Marius Romulus Sălăgean, căci plasează ERAL în vecinătățile literaturii universale (Novalis, Nerval, Borges, Eliade). Niciuna dintre apropierile de mai sus nu sunt greșite, nici măcar prin exagerare. Liviu Surugiu scrie un roman de dragoste a căror protagoniști se întîlnesc, se cunosc și fac dragoste în vis, mai mult, vor să rămînă împreună într-o realitate modificată de vis și, în final, aduc pe lume o persoană umană, rodul visului lor de iubire, deși nu se vor fi întîlnit – fizic – niciodată! Novum-ul științific care permite acest lucru este un melanj de fizică cuantică, stare REM controlată, ideologie științifică, politică religioasă (vehiculul de la Măgurele, care îl trece în lumile somnului pe Andrei Vasari, bărbatul din cuplul de îndrăgostiți consacrat, se numește „sicrux“ și are o bucățică din Sfînta Cruce pe undeva, printre componente). Trama literară este clasică, apoi augumentată baroc: îndrăgostiții vor să rămînă împreună, universul întreg este împotriva lor, cu tot ce înseamnă în fapt adversități individuale sau colective – o altă femeie, în cazul lui Andrei; guvernele și bisericile respective, pentru amîndoi – , dar și inevitabil – moartea unuia dintre îndrăgostiți. Nimic din toate acestea nu poate scăpa unui cititor inteligent (iar lista de mulțumiri de la spatele cărții îl arată pe autor a fi un bun cunoscător al testelor de lectură).
Îndrăznesc să spun că nu meșteșugul, fie el de arhitect, fie de stilist, îl face pe Liviu Surugiu un scriitor de succes. El nu este – deși este! – o mare reușită a manierismului intern, definitoriu fantasticii. La fel ca Sebastian A. Corn et co. de mai sus, Liviu Surugiu ne dă o altă citire a realității. Mai pregnant decît la cei cu care se aseamănă, la Liviu Surugiu se vede iubirea ca fundament al lumii, ca scop și cauză ultimă. De aceea ERAL este, pînă în acest moment, suma scrierilor sale, iar acestea sunt doar o introducere la ERAL. Un roman pentru care merită să ai ceva la inimă, înainte de 50 de ani.