O amintire cu Leonard Cohen
- 26-09-2014
- Nr. 741
-
Radu Călin CRISTEA
- PORTRET
- 8 Comentarii
Leonard Cohen a împlinit 80 de ani cu cîteva zile în urmă. Acum 40 de ani Leonard Cohen împlinea, probabil, 40 de ani, iar eu mă pregăteam, cu certitudine, să fac armata. Avea să se întîmple la o unitate militară din Mehedinţi, la Vînju Mare. Ce legătură are armata mea cu Leonard Cohen? Are pentru că, atunci şi acolo, la marginea unei urbe nenorocite, se întîmpla să fie un batalion disciplinar pentru ofiţeri. Urîte şi amare timpuri. Le înfruntam cum mă pricepeam mai bine. Cea mai la îndemînă soluţie de a rămîne sănătos la minte şi la trup în acel mediu duşmănos era să te oferi pentru cît mai multe servicii, aparent, umilitoare. Spălam zilnic, de pildă, ca veselar a două plutoane de pifani TR, aproape o mie de căni, farfurii, linguri, furculiţe şi cuţite. Trebăluiam într-o hală imensă, ferit de mizeriile de afară, printre marmite şi căldări cu zoaie, singur şi nespus de amuzat de condiţia mea liber consimţită. Îmi cîştigasem astfel o mică porţie de libertate. Eram, apoi, un abonat al de nimeni revendicatului post de gardă de la aşa-numita „porcărie“. Păzeam, pur şi simplu, pe o coamă mai ferită a unităţii, un punct strategic: crescătoria de porci. […]
Si eu am facut armata la TR, dar cred ca sunt mai in virsta decit autorul acestui portret. Armata aia te construia totusi bine aruncindu-te intr-o apa inghetata, te invata de foarte tinar cu raul. Incasai mizerii si umilinte, dat le infruntai si deveneai mai puternic. Eu nu regret aceasta experienta. Spre deosebire de ce era „afara”, armata nu avea nimic politic, era doar un experiment dur, de supravietuire in conditii foarte grele. Noi nu prea ascultam muzica, jucam insa bridge oriune ne aflam. Si citeam romane politiste pina li se rupeau paginile si am ajuns sa pierdem sirul crimelor. Imi pare rau ca tinerii de astazi nu fac armata, le-ar iesi fumurile pe nas.
Nu ştiu dacă am mai transcris vreodată, aici, această tălmăcire. O fac pentru Radu Călin Cristea, în semn de mulţumire pentru mişcătoarea-i gentileţe…
CREDINŢA
Oceanu-adânc şi orb
Şi-un soare : pâlnie-adâncã
În care, trist, m-absorb,
Iubire, trãieşti încã ?
Un sânge,-o cinste,-o patã,
Cuvinte fãrã brâncã,
De neuitat vreodatã,
Iubire, trãieşti încã ?
O stea, un Christ, un zid
De minaret în stâncã,
Un columbariu-avid,
Iubire, trãieşti încã ?
Un soare calm pe-o mare
Şi oarbã, şi adâncã,
Şi-un timp în destrãmare,
Iubire, trãieşti încã ?
Domnu’ Cristea, sa ziceti ca ati avut o armata usoara ca daca domnu’ colonel Turcescu isi satisfacea stagiul militar sigur va dibuia cu Cohen cu tot si ati fi ascultat tot timpul, in carcera, slagarele lui conu Robert…
Dragul meu Serban, iti spun doar acum pentru ca acum a venit vremea, ca traducerile tale din Cohen sunt extraordinare. Ai intrat in starea lui, in simplitatea usor perversa a cuvintelor lui. Cohen suna magnific in traducerea ta. Versetele sunt formidabile, mi-l reamintesc cumva pe Mazilescu tinar. Virsta lui Cohen? Nu cred ca e o masura de referinta pentru el. Anii petrecuti la budisti sau pe insula Hydra sunt evadari din timp, paranteze temporale. Cohen scrie la fel in \”Songs of Love and Hate\” si, recent, in \”Popular Problems\”, sunt acelasi timbru, aceeasi cadenta, aceleasi cuvinte, aceeasi ratacire obosita intr-un univers tandru.
Inca il astept pe Cohen sa mai vina in Romania, n-a sosit timpul sa ne luam ramas bun. M-a facut sa visez, sa fiu mai bun, sa nu-mi pese de mocirla din jurul meu. Pentru asta ii ramin dator pe viata, m-a scos din multe rele. Batrinul se tine tare, a trecut atita timp de la \”Suzanne\” si foarte de curind si-a mai lansat un album. E praspat, e cald, e uman. Mi-e dor sa-l revad.
Cred că vârsta de azi a lui Leonard Cohen e una de natură să facă absolut credibil mesajul versetelor mai jos transcrise…
Ne-am sãturat sã tot fim albi, ne-am sãturat sã tot fim negri şi nu vom mai fi albi şi nu vom mai fi negri. Fi-vom doar voci, voci fãr de trup pe ceru-albastru, armonii suave-n cavitãţile nefericirii voastre.
Şi-aşa rãmâne-vom pânã ce vã-ndreptaţi, pânã când, suferinţa calmându-vã, veţi putea crede cuvântul lui D-zeu, carele v-a spus de-atâtea ori şi în atâtea chipuri sã vã iubiţi unii pe alţii sau, baremi, sã nu torturaţi şi sã ucideţi în numele unei idei stupide omeneşti şi
care,-ngreţoşându-l, îl face pe D-zeu sã-şi întoarcã faţa de la voi şi sã întunece cosmosul cu o inconceptibilã tristeţe. Ne-am sãturat sã tot fim albi, ne-am sãturat sã tot fim negri şi nu vom mai fi albi şi nu vom mai fi negri.
„And Jesus was a sailor
When he walked upon the water
And he spent a long time watching
From his lonely wooden tower
And when he knew for certain
Only drowning men could see him
He said „All men will be sailors then
Until the sea shall free them” …
Ce vremuri!
Splendid, SPLENDID! Ce evocare minunată! Am pierdut gustul de a ne închina celor bătrîni și mari ca L.C. El m-a petrecut și mă petrece prin viață. Și eu mă refugiam în Cohen cînd mi se făcea greață de comunism.