Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
O, brava lume noua…
- 13-12-2007
- Nr. 402
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 1 Comentarii
Jurnalele de stiri din ultimele saptamini imi readuc in minte replica Mirandei, din Furtuna lui Shakespeare: „O, brava lume noua, ce are astfel de oameni in ea!“. Dar nu cu inocenta Mirandei, care, vazind pentru prima oara alte fiinte umane, ignora complet pericolul potential pe care acestea il reprezinta, si nici cu entuziasmul cu care personajul lui Aldous Huxley intimpina, 350 de ani mai tirziu, minunile stiintei, ci cu intreaga ironie stirnita de discrepanta dintre aparenta si esenta pe scena noastra publica. Caci lumea noua in care se intimpla sa traim este edificata, cu complicitatea noastra, pe impostura si minciuna, populata de false modele, de mentori calpi si prestigii gonflabile. Eroarea fundamentala pe care o facem este sa inchidem ochii ori de cite ori personaje imunde apar in prim plan, doar pentru ca se afla, la un moment dat, de ceea ce noi ne inchipuim ca este „partea cea buna a baricadei“. S-au construit cariere politice si reputatii publice pe sensibilitatea noastra anticomunista, pe intransigenta noastra morala care ne-a impiedicat sa gindim nuantat si sa punem in balanta, inainte de a da verdicte, toate argumentele. Nevoia de revansa a societatii civile a fost speculata de indivizi lipsiti de orice scrupul […]
Democratia este un joc de societate pentru oameni maturi si educati. Un reporter intreba o taranca : „sunteti de acord cu votul uniniminat ?” „Da cine-i asta, maica ?” intreaba taranca la randul ei.
Domnul Basescu a creat un moment politic, unic in felul lui ca importanta, in care populatia era invitata se se exprime la referendum, prin vot, intr-o problema cruciala. Spre dezamagirea domnului Basescu s-a vazut ca populatzia romaniei e incapabila sa ia decizii, sa se autoguverneze, din cauza prostiei, a indiferentei, a neantelegerii evenimentelor. O astfel de populatie atrage roiurile de muste profitoare care prospera nestanjenite, impreuna cu larvele lor si care cer pe deasupra sa li se plateasca si chirie pentru ca exista. Singura noastra sansa este vecinatatea partenerilor europeni care zambesc stanjeniti fiindca au adoptat un copil handicapat si care trebuie supravegheat sa nu-si faca singur un rau prea mare.