O călătorie ca în Vestul sălbatic

Sîntem in luna iulie, anul 2015. Mă aflu într-un tren în care am urcat la Timişoara, cu destinaţia Bucureşti. Trenul tocmai a luat-o din loc. Călătoria va dura circa nouă ore, pe o distanţă de 500 de kilometri. Devin dintr-o dată nostalgic gîndindu-mă la frumoasele timpuri de odinioară, cînd călătoriile mai aveau loc cu caleaşca sau, pentru cei mai strîmtoraţi la pungă, cu ajutorul carului cu boi. Pe-atunci totul mergea ceva mai repede. Din fericire am luat o carte cu mine: Die Entdeckung der Langsamkeit / Descoperirea lentoarei de Sten Nadolny. O deschid şi încep să citesc, dar după vreo oră, mi se face dintr-odată foame şi sete şi am probleme de concentrare.  Ceilalţi trei voiajori din compartiment – un bărbat tînăr cu plete şi cu o bască à la Che Guevara şi o pereche la vreo 60 de ani, de la care am înţeles că vor să-şi viziteze familia fiicei din Bucureşti – moţăie clătinîndu-şi capetele în ritmul domol al trenului. După vreun sfert de oră, foamea şi setea pe care le resimt iau proporţii considerabile, mă scol în picioare şi-o iau din loc în căutarea vagonului restaurant. În faţa toaletei de la capătul vagonului, îl întîlnesc pe controlor, […]