O călătorie în(spre) literatură

„Literatura e ceva paralel cu realitatea, este ceea ce ne face să privim realitatea cu alţi ochi. Dar nu este nicidecum o imitaţie a realităţii.“ (Gonçalo M.Tavares)   Una dintre marile preocupări ale Odiseei homerice era aceea de a evalua locul pe care fiinţa umană îl ocupă într-un univers spiritual dominat, desigur, de deciziile divinităţilor, dar în care începea să se întrevadă ascensiunea raţiunii. În textul homeric, omul trebuia să descopere un soi de cale de mijloc între două extreme: pe de o parte, impulsul spre bes – tialitate (dovadă că Ulise o părăseşte pe vrăjitoarea Circe, cea care îi transformase în porci pe tovarăşii săi de drum), iar pe de alta, fascinaţia pentru acea lume aparte în care domnesc zeităţile – dar care sînt egoiste şi crude (să nu uităm că acelaşi Ulise o părăseşte şi pe nimfa Calypso, care, pentru a-l păstra lîngă ea, îi promitea nemurirea).Odiseea, ca discurs epopeic, vizează, citită astfel, încercarea omului de a-şi asuma pe deplin condiţia umană, situată undeva, la jumătatea drumului, între bestial şi divin, între tenebre şi înălţimile celeste. O epopee contemporană Ştiind foarte bine toate acestea (şi multe altele pe deasupra…), Gonçalo M. Tavares (născut în anul 1970), una dintre […]