Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
O cronică a secolului al XX-lea
- 25-02-2010
- Nr. 514
-
Nedeea BURCA
- ESEU
- 12 Comentarii
„Sub istorie, memoria şi uitarea. Sub memorie şi uitare, viaţa. Dar a scrie viaţa e o altă poveste, neterminată.“ Paul Ricoeur Reciteam deunăzi cartea lui Mihai Sin, Marea miză – teme şi obsesii ale romancierului român contemporan, apărută în anul 2003, la Târgu Mureş. Studiu polemic, dar serios documentat, scris cu nerv şi, pe alocuri, cu disperare, volumul sus pomenit conţine, pe lîngă cele cîteva enunţuri discutabile, o multitudine de idei şi abordări curajoase, din unghiul unor interpretări inedite prin nonconformismul, deschiderea şi altitudinea intelectuală a prestigiosului scriitor care este autorul lucrării. După o incursiune rapidă şi incitantă prin întreaga istorie a romanului românesc, Mihai Sin pune degetul pe una dintre cele mai dureroase răni ale literaturii române contemporane: „[…] după ’90 – scrie el –, cu foarte puţine excepţii, am asistat la o invazie a grotescului, a ironismului şi a parodicului, a romanului «decoltat» şi «foarte decoltat», a scabrosului, şi toate acestea într-o epocă, totuşi, tragică. Atitudinea faţă de […] destinul României […], faţă de ticăloşirea individului apăsat de mizerie şi de o istorie recentă pe care nu o mai înţelege, […] – iată doar cîteva teme ce ar putea conferi o «mare miză» unui roman […], un […]
Profit de prilej pentru a face o corectura… il cunosc si pretuiesc pe Mihai Sin de 30 de ani (se sparie gandul…) Dar as vrea sa va atrag atentia ca IN ACEST CAZ este vorba, totusi, de ION VIANU si de cartile sale. Despre Mihai promit sa scriu alta data!
Într-adevăr, Mihai Sin este unul din marii noştri scriitori. În ultimii ani i s-a acordat atât de puţină atenţie, deşi ultimul său roman (Quo vadis Domine?) ar merita un loc de cinste pe primele rafturi ale librăriilor.
Multumesc, nu stiam… Dar ma bucur pentru Mihai Sin pe care-l cunosc/apreciez/indragesc/admir de peste… douazeci de ani! Pentru verticalitate. Pentru ca e unul din putinii scriitori romani care nu au facut si nu fac compromisuri de nici un fel. Si nu in ultimul rand, pentru ca este unul dintre cei mai talentati romancieri contemporani. Despre care, de asemenea, se stie prea putin. Sper, insa, ca nu s-a lasat de scris…
Cartea lui Mihai Sin, Marea Miză, a fost reeditată la Nemira în 2008.
http://www.nemira.ro/mihai-sin
Nu. Nu. Nu. Cartile astea nu exista nicaieieri. Abia azi dimineata am dat peste cineva dispus sa ni le imprumute.Am intrebat si la Polirom. In fine, asta e, dar traim intr-o tara in care mereu trebuie sa ne simtim frustrati pentru ceva! Oare pana cand?
Pentru Rodica, Boris, Dorel si toti ceilalti pe care nu i-am putut identifica: VA MULTUMESC…
Pentru dl. Adrian K (oare, Adrian Kladnic?!): deocamdata „Arhiva” lui Ion Vianu contine doar doua carti: „Caietele lui Ozias” si „Vasiliu, foi volante”. In principiu cred ca se pot cauta prin librariile mai rasarite din Bucuresti sau din provincie.
Se poate incerca si la editura care le-a tiparit (Polirom), poate mai au exemplare. Cel de-a treilea volum n-a aparut inca, dar nu mai e mult pana atunci.Daca am ghicit bine:draga Adrian, dupa ce voi reveni in Bucuresti, iti pot imprumuta volumele dorite!
Daca poate cineva sa-mi spuna de unde se pot procura aceste trei carti?
felicitpri , Nedeea, Ion Vianu merită
Sunt un scriitor batran, cu vederea slabita. Nu-mi ascund identitatea, asa cum vad ca se poarta azi. Nici n-as avea de ce. Vreau sa va marturisesc ca e pentru prima oara cand citesc o carte (si, Doamne, cate carti n-am citit!), intr-un timp atat de scurt… Mai am de parcurs doar cateva pagini.E o carte cutremuratoare despre care nici n-as fi aflat ca exista daca autoarea acestui sa-i zicem, eseu, o buna, fosta colega a mea, n-ar fi scris… si nu oricum, ca nu-i suficient sa scrii! – ci a scris in asa fel incat mi-a starnit curiozitatea… Pe urma, s-a intamplat miracolul, a venit, as putea s-o numesc, daca nu m-as teme de ridicol, REVELATIA…
Iertati-mi emotia, sunt ravasit… asemenea lucruri s-au intamplat din vina tuturor celor care din lasitate, din nestiinta, din comoditate a gandirii, au permis ca ele sa se intample. Ma numar si eu printre cei care, iata, au trebuit sa astepte pana la 80 de ani pentru a pricepe inca o frantura din ceea ce se petrecea in jurul lor, pe cand ei erau muti, surzi si orbi… Despre toate astea s-a tacut… inca se mai tace cu inversunare.De ce se tace? Probabil ca si dvs., si eu, cunoastem raspunsul. Vreau doar sa va multumesc ca ati scris aceste volume care vor ramane sa marturiseasca despre adevar chiar si atunci cand amandoi vom fi deja demult tarana. Le sunt de asemenea, profund recunoscator si Doamnelor Carmen Musat si Nedeea Burca pentru a-mi fi oferit prilejul de a va putea imbratisa, fie si de la distanta, frateste!
Super-frumos! Lucrarea mea de licenta va va ramane vesnic indatorata!!!
„…mebrii sunt toti cei legati prin fire, uneori subtiri precum cele de paianjen, invizibile, alteori groase ca otgoanele , chiorandu-te de tare ce-ti intrau in ochi; legati? – da, de o conspiratie care a reusit odata, demult…” Sa speram ca vor fi din ce in ce mai putini! Pana una alta, ati rostit un adevar care inca tare ne mai doare! Plecaciune, maestre! Noi, toti ceilalti, va iubim foarte, foarte tare. Si va rugam sa nu uitati niciodata cuvantul ACASA!
Bravo! I-ar fi placut la nebunie si bietului dom’ profesor, Dumnezeu sa-l odihneasca! De cand am citit frumusetea asta de eseu, incerc sa aflu unde pot gasi cartile lui Ion Vianu (eu n-am citit decat Necredinciosul care, mi se pare, a aparut mai pe urma). Sper sa pot da de ele (ca pe tine n-am de unde sa te iau, sunt de-acum resemnata). In orice caz, ai izbutit sa ma convingi. Inca o data, felicitari! roro