O dezamăgire

Presa scrisă și vorbită, Internetul, discuțiile în cîrciumi și în autobuze – toate tratează problema revoltelor, așa cum înainte de weekendul protestatar tratau chestiunea conflictului Arafat vs. Băsescu. Chiar dacă s-au auzit voci argumentînd că e posibil ca protestele să aibă drept consecință o regrupare și o întărire a forțelor PDL-ului, într-o situație asemănătoare cu cea din Franța gaullistă a anului 1968, tind să cred că partidul de guvernămînt este principalul perdant al acestor evenimente, chit că vor continua ori ba. La guvernare însă nu e PDL de unul singur, chit că așa pare. Mai sînt UNPR și UDMR. Dacă primul e un partid-glumă format din rejectați și traseiști, pe care nu mi-e deloc clar cine l-ar vota, cu excepția familiilor și a prietenilor apropiați ai membrilor săi, UDMR-ul are, în mod constant, niște votanți cu un profil (etnic) clar. Care votanți sînt foarte probabil la fel de nemulțumiți și de dezamăgiți de actuala guvernare. N-are a face, căci UDMR-ul se comportă, din multe puncte de vedere, ca un restaurant într-o zonă cu vad turistic, ai cărui patroni știu că nu trebuie să se strofoace prea tare în ceea ce privește calitatea, clientela venind oricum. Sau, și mai corect poate, […]