O încercare de portret: Guillermo Arriaga

Pe Guillermo Arriaga, celebrul scenarist, regizor, producător şi scriitor mexican, l-am cunoscut, mai întîi, prin intermediul celor trei volume ale sale traduse la noi, la Editura Vellant: Escadron Ghilotina, Un dulce miros de moarte şi Retorno 201. Din start, m-a frapat diversitatea subiectelor sale, paleta de stiluri şi elemente narative folosite. Dacă în primul său roman, Escadron Ghilotina, avem, de exemplu, o carte despre revoluţia mexicană, unde personajul principal nu este, cum poate că ai fi tentat să crezi, Pancho Villa sau Emiliano Zapata, ci un avocăţel de clasă socială bună, care perfecţionează ghilotina franceză şi încearcă să o vîndă revoluţionarilor, cel de-al doilea roman, Un dulce miros de moarte, intră într-un sat obişnuit din Mexicul contemporan şi pune pe tapet natura umană în toate nuanţele ei, provocînd comunitatea printr-o crimă – o tînără nou-venită în sat este găsită înjunghiată în spate; fascinant thriller de dragoste, vă spun! Cît despre cel de-al treilea volum, acesta reuneşte paisprezece proze scurte scrise de Arriaga între 22 şi 26 de ani, povestiri care te izbesc prin cruzimea şi violenţa locuitorilor străzii mexicane Retorno. De la comic la tragic într-o clipită, de la dur la tandru în aceeaşi pagină, de la registru narativ simplu […]