O întrebare
- 25-04-2013
- Nr. 671
-
Zoe PETRE
- ÎN DEZBATERE
- 0 Comentarii
În 1954, Egiptul condus de Nasser a decis o vastă operație de îndiguire a Nilului. Proiectul era cu totul nepăsător față de perspectiva dispariției unor monumente istorice fără egal, vestigii ale arhitecturii sacre egiptene și greco-romane. Un val general de emoție în întreaga lume civilizată a evidențiat atunci caracterul universal al bunurilor culturale amenințate. Așa s-a ajuns la prima mare inițiativă a UNESCO de apărare a patrimoniului cultural al umanității: „Națiunile Unite pentru Educație, Știință și Cultură“ au investit 80 de milioane de dolari în transferarea templelor de la Abu Simbel și Philai, reclădite în zone înalte de pe valea Nilului. Considerată un enorm succes, acțiunea din Egipt a fost urmată de protejarea monumentelor și a lagunei Veneției, apoi a vestigiilor celei mai vechi civilizații din subcontinentul indian de la Mohenjo-daro și a complexului sacru de la Borobodur. Aceste inițiative au fost sistematizate odată cu Conferința generală UNESCO din 1972, care a decis constituirea ICOMOS – Consiliului Internațional al Monumenelor și Siturilor – și a elaborat Convenția menită să protejeze proprietatea comună unică și de neînlocuit – patrimoniul comun al omenirii. De atunci și pînă în prezent, 962 de monumente naturale și culturale au intrat în patrimoniul pe care UNESCO […]