O lege pentru neliniştea noastră

Dezbaterea din ultimele săptămîni, pe marginea Legii 217/ 2015 mi-a adus aminte, prin intensitatea tonului şi frecvenţa intervenţiilor, de ecourile stîrnite în mediul cultural autohton de apariţia eseului lui Norman Manea, Felix culpa, în 1992. „Îndrăzneala” scriitorului român de a aborda problema angajamentului pro-legionar al lui Mircea Eliade a fost rapid taxată de voci cu mare autoritate în spaţiul noastru public, care i-au reproşat vehement lui Norman Manea că aduce atingere imaginii unei mari personalităţi a culturii noastre, şi l-au acuzat de rea-credinţă, blamîndu-l pentru că şi-a permis să demonteze mitul intelectualului român de renume internaţional. Şapte ani mai tîrziu, cînd Editura Humanitas a publicat Jurnalul lui Mihail Sebastian, lumea românească a fost nevoită să accepte o evidenţă: şi anume că idealizata epocă interbelică a avut nu doar lumini, ci şi multe umbre, şi că unii dintre intelectualii români de vîrf au avut o contribuţie majoră la exacerbarea ideologiei naţionaliste, legitimînd, prin articolele şi acţiunile lor publice, mişcările de extremă dreaptă. Deşi au trecut mai bine de două decenii de la „scandalul Felix culpa“, se pare că încă nu sîntem pregătiţi să ne asumăm trecutul şi, cu atît mai puţin, să acceptăm că figuri dintre cele mai proeminente ale epocii […]