O lună de miere ratată

Traian Băsescu şi-a încheiat prima parte a demonstraţiei. Turbulenţele provocate de cazul Oprea-Ardelean şi mizeria ieşită la iveală cu acest prilej o susţin. De la Vanghelie, dirigintele social-democrat al Bucureştiului, la Pandele, marinerul de Voluntari, din Bacăul sforarului – pardon! –, eminenţei cenuşii Hrebenciuc la Teleormanul ministeriabilului baron Dragnea, din biroul siba-ritului Năstase şi pînă la austerul Iliescu, PSD e aproape tot o mlaştină politică. Cu inventivitate şi delicateţe, din acest mediu toxic urmează să fie extraşi, cît nu e prea tîrziu, puţinii nuferi care merită salvaţi pentru a fi reamplasaţi în jurul viitoarei reşedinţe prezidenţiale. Luptele mafiote între clanurile locale, ciocnirile dintre centru şi filiale, mediocritatea liderilor, politichia internă care se substituie politicilor sociale şi economice – toate acestea discreditează PSD. Nu pentru că ar fi apanajul social-democraţilor, ci pentru că ei le-au consacrat şi le-au urcat pe culmile grotescului.   Operaţiunea va dura şi are nevoie de sprijin extern; discret, dar constant. Astfel, insolitei majorităţi create după alegeri i s-a găsit o întrebuinţare, în absenţa unui plan anticriză. Delegitimarea şi, dacă e posibil, dezintegrarea PSD reprezintă, pe termen mediu şi lung, mize mai mari decît controlul asupra direcţiei informative a Ministerului de Interne. Estimp, democrat-liberalii ocolesc, plini de […]