O modestă propunere
Către Juriul Premiului „Mihai Eminescu“ – Opera Omnia
- 21-01-2015
- Nr. 756
-
Observator Cultural
- Actualitate
- 16 Comentarii
Doamnă Carmen Muşat, Domnule Ovidiu Şimonca, Cred că sînteţi la curent cu decizia recentă a juriului de la Botoşani ca Premiul Naţional „Mihai Eminescu“ – Opera Omnia să-i fie decernat, anul acesta, vicepreşedintelui Uniunii Scriitorilor din România, domnul Gabriel Chifu. Cunoaşteţi, de asemenea, valul de firească indignare cu care a fost întîmpinată, în ultimele zile, această decizie, care aruncă o umbră apăsătoare asupra celui mai prestigios premiu de poezie din România. Stupoarea în faţa unei asemenea decizii lipsite de onestitate (în condiţiile în care, printre nominalizaţi, se numărau Mircea Cărtărescu, Marta Petreu, Aurel Pantea sau Liviu Ioan Stoiciu, ca să-i numesc doar pe cîţiva dintre poeţii de primă mînă care ar fi fost îndreptăţiţi să primească acest premiu) e cu atît mai mare cu cît firesc ar fi fost ca un înalt funcţionar al Uniunii, mîna dreaptă a preşedintelui juriului, să se recuze din start, evitînd o situaţie penibilă, imposibil de trecut cu vederea. Scrisoarea deschisă pe care v-o trimit are importanţă în măsura în care a reuşit să creeze coeziune într-o lume literară cel mai adesea dezbinată şi cariată de orgolii mărunte. Faptul că 33 de scriitori români (de la poeţi de 20 şi ceva de ani la cîţiva […]
Reiau un text (prietenii stiu de ce). Asadar: Bine, dragilor, dar premiile date de Academie pentru poezie nu va incita? Nu va infurie? Nu va radicalizeaza? Sa ne aminitm: Daniel Corbu, Eonul marelui desant, apoi, Marcel Lutic, Armindeni cu heruvimi. In fapt, Premiul Eminescu nu e dat nici de Academie, nici de USR, ci de o Fundatie. Si daca dl. presedinte al USR chiar ar fi dorit ca premiul sa-l ia GC, pai sa vedem cum se poate chestia asta suporta… indigesta. Dar nu-i mai mult decit un joc social. Putin umor nu strica.
Completarea: Stiu de ce nu intereseaza premiile de la Academie. Pur si simplu pentru ca multi dintre cei nemultumiri acum sint postdoctoranzi ai dlui Eugen Simion. Prin urmare, radicalismul e sustinut sau anulat de interese. Unii dintre ei, premiati chiar de Academie pentru opurile lor mici si albastre…
vezi măi Claudiule mr. kalmule, aista’i cusurul tau – stai de vorba cu toti care-ti spun orice, numai sa te provoace si sa-ti strice, vorba ceea, vaibul. fii si tu mai selectiv, ca altfel ce faci tu e ok si necesar. numai ca mai trebuie sa stii si cand sa stai la cutie cand cauta sa te scoata din ale tale si sa te discrediteze toti moftangiii si nerozii. irosie energita degeaba. tu pari sa ai multa, da’ asta nu nu nu e data pentru totdeauna. mai dramuieste-o pentru binele tau, si-al altora care cred
nu. majoritatea celor care cunosc acest nick știu și cine stă în spatele lui (la naiba, nici nu trebuie să fii foarte inteligent ca să faci legătura între numele meu și acest nick oarecum autoironic – tocmai pentru că nu sunt cel mai calm individ de pe „ogoarele literaturii” noastre, după cum o dovedește și scrisoarea pe care am inițiat-o după Botoșani. în general nu sunt calm când am de-a face cu mârlănia, cu necinstea sau cu oamenii care nu ascultă/citesc ce spui, ci se leagă, mânați de diverse prejudecăți sau antipatii, de un nume. sau de un nick. or, what’s in a name?)
Nicio pledoarie nu este complet inteligibila fara indicarea calitatii persoanei pledante (din care reies intentiile mai mult sau mai putin interesate care au inspirat-o, expertiza care-i sta la baza, etc., etc.)
Iar apropo de umflat rasul, pe dvs nu va umfla nimic cand va cititi propriul nick?
consideraţi pledoaria mea greşită sau necinstită sau ce, că nu vă înţeleg?
(las la o parte cât de caraghios e să să spui aşa ceva „truditor efectiv pe ogoarele ei?” – serios, nu vă umflă niţel râsul?)
Urat spectacol dati cu totii (i mean: cu totii) certandu-va de zor pentru „care-i cel mai bun poet”. Invidia medicorum la literati. Ridicol, stimabililor. Ce sa le mai ceri atunci politicienilor si jurnalistilor?
Pentru „mr kalm”:
Pentru a intelege mai bine sensul pledoariei Dvs, cred n-ar fi lipsit de interes sa ne spuneti:
Vorbiti in calitate de simplu amator de literatura romana contemporana, de asa-zis „cititor profesionist”, sau de truditor efectiv pe ogoarele ei?
(Sper sa nu treceti imediat la folosirea persoanei a 2-a singular, asa cum ati facut cu @lucid…)
@Claudiu Komartin
De acord cu importanta culturala a \\\”Observatorului\\\”, la care as adauga evidenta crestere calitativa din ultima vreme; nu e corect insa sa trecem cu vederea aprecierile nefondate ale aceluiasi \\\”Observator cultural\\\”privind , de pilda, literatura de fictiune a anului 2013: bilanturi superficiale(in 2014), aprecieri \\\”de grup\\\”, cu nimic justificate estetic- vezi insistenta \\\”promovare\\\”/laudare a \\\”prozatorului \\\”Adrian Schiop (.cu a sa \\\”de referinta \\\”Poveste din Ferentari\\\”), carte apreciata in repetate randuri ca fiind in topul 2014 pe primul loc…
…..daca s-a apucat sa scrie Istorii ale literaturii romane. Ce viermuiala de veleitari, frustrati care simtz enorm si vad monstruos pe aproape toate forumurile „literare”! Se cunoaste ca DNA-ul e vedeta societatii romanesti astazi: acuzatii de trafic de influenta, mita, totul culminand cu apelul la anchetarea de catre DNA, ca sa ajunga Manolescu si el sa scrie cartzi in linistea Rahovei precum prof.univ. bombo, prof.dr. felix, ex-fundas gica popescu sau cioban-sef berbecali (e drept ca jiji doar dicteaza, nu scrie din motive de manuire dificila a condeiului). Literatilor, chiar nu va datzi seama ca atzi improscat cu fecale nu numai USR si in general lumea voastra (asta mirosea de mult „ciudat”, deci efectul e minim) dar insusi conceptul de literatura romana? Cum sa le mai pretinzi elevilor sa mai deschida o carte cand il flegmatzi in asa hal pe singurul reper valoric al domeniului recunoscut de generatiile de cititori din ultimii 50 de ani? Rar mi-a fost dat sa vad o asemenea sete dezlantuita de scufundare in mizerie morala a unei bresle care se autointituleaza scriitoriceasca. Vorba lui Dinescu: poate scriitori de vagoane, dar astia au dat faliment deja.
într-adevăr, numai nebunii de Comunişti s-ar fi putut gândi la aşa ceva…
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_poetry_awards
Mondenităţi şi modernisme de mucava
Cînd oamenii nu mai ştiu ce să facă, inventă baliverne, premii şi dezbateri .
POEZIA se scrie se publică se citeşte se dezgustă se apreciază se studiază se apropie se iubeşte sau se detestă ŞI-ATÎT !
Cum să faci un concurs de Poezie ? Numai „nebunii” de Comunişti sau intelectualii îndoctrinaţi-fabricaţi sînt capabili de asemenea baliverne de circ şi rîs de-aîta jale şi decadenţă „artistică”.
Exactr ca-n bancul ăla : Cel mai înalt pitic din lume e în Uniunea Sovietică.
Mais ainsi va le monde !
Poezia se vinde şi se cumpără, a devenit o diplomă, o medalie, O MARFĂ !
Şi astfel, caraghios, oamenii au mai creat o dez-batere, CARICATURALĂ.
Ce mai CARICATURĂ !
@lucid, sunt lămurit, deci nu insist. tu eşti mai pe marketing, cifre şi stereotipii de felul tău. păcat. ai fi putut găsi lucruri excelente, numai să vrei să o faci, şi în romanele lui Mălaicu-Hondrari, şi în povestirile lui Crudu, şi în cărţile lui Coman, în toată literatura din ultimul deceniu a lui Soviany, şi în poezia multora dintre cei de pe listă (îmi ţâşnesc imediat în minte câteva titluri care mi-au făcut bine la inimioară: „Floarea de menghină”, „Scrisori din Arcadia”, „Eşarfe în cer”, „motocicleta de lemn”, „Dicţionarul Mara”, „La două zile distanţă”, „Mişcări de insectă”, „Europa, 10 cântece funerare”, „gringo”… toate sunt cărţi foarte faine de poezie ale câtorva dintre cei care semnează lista. şi nu, niciuna nu a apărut în mai mult de 500 de exemplare, but that’s not the point. Fiindcă atunci Dan Brown ar fi egalul lui Cervantes, iar Coelho mult superior lui Robert Walser…
@lucid
Stimate domn, nu m-as fi apucat de asta insailare de nu s-ar fi nimerit a sta martor, in trecuturi nu de mult apuse, pe un tarim “ertocratic” (sic!), unei confesiuni cam nemachiate care , in mod bizar, avu consecinte nebanuite: descoperirea unei domnisoare ce in cutia toracica are (in poezie e intotdeauna un timp prezent…) un colibri multietajat etc. Spun drept, am fost miscat de acel pas in doua miscari, caci imi amintea (mise en abyme, specularitate, zic tehnicii) de o mai faimoasa confesiune pulchristica (Sero te amavi, pulchritudo tam antiqua et tam nova, sero te amavi! et ecce intus eras et ego foris, et ibi te quaerebam, et in ista formosa, quae fecisti, deformis inruebam. mecum eras, et tecum non eram …-spre mai multa accesibilitate dau versiunea din coloana alaturata textului original – : Bien tard je t’ai aimée , ô beauté si ancienne et si nouvelle, bien tard je t’ai aimée ! Et voici que tu étais au-dedans, et moi au-dehors et c’est là que je te cherchais etc.) . Si, iata, intr-un moment in care litigiul se invita printre poeti, imi pare ca fie profesati/marturisiti, fie indemnati la/ fie sugerati o apropiere (…) de poesie prin indiferentsa metodica. Ploaia se mira cazind cu mii de semne ale mirarii, zephyrii incurbeaza funigei in tot atitea semne de intrebare, ne cautam pe la curtile dorului, dar, se vede, atingerea improbabila de carti nu se invita la contaminare (mortala) cu simtire/a. Cum zicea maiestrul cela transatlantic: That’s the way things go…
….pe cartea de literatura romana contemporana, @mr. kalm, si renunt dupa maximum o pagina caci imi pierd timpul fara vreun folos cathartic pot sa fiu fara manusi. Si macar eu „pun mana”, pe cand 99.99% din romani nici macar asta nu fac – 0.01% din populatie inseamna 2200, muuult peste tirajele vreunei carti a poetilor semnatari.
ce-mi place când se exprimă (cu majuscule şi multe semne de exclamare, ca să se facă bine înţeleşi) despre cât de rău a ajuns literatura română oameni care nu o citesc. mi se reconfirmă că România e acea ţară în care oricine poate vorbi despre orice, fără o minimă competenţă sau aplecare. pe scurt, „din afară”, deci de acolo de unde nu se citeşte literatură română contemporană, ea nu există. păi normal că nu există dacă tu nu pui mâna pe carte,,,
…..bietei lumi literare romanesti. Ca unul dintre cei putzini care mai intra prin librarii le-am propus semnatarilor urmatorul experiment: sa vina intr-una din marile librarii bucurestene cu productiile lor si sa vada catzi cumparatori vor avea. Spuneam ca „turnul de fildes”, „recunoasterea de catre posteritate”, „succesul international” nu pot justifica o literatura IN ABSENTA CITITORILOR IN LIMBA IN CARE SE SCRIE. Ori aici e tragedia. Ma uit pe lista celor care vor sa-l expulzeze pe Manolescu din literatura romana si 90% sunt nume pe care le vad pentru prima oara. Ce sa spun ca dintre propunerile pentru premiu Cartarescu nu prea mai scrie poezie de ani buni (ah, „fata cu sosete de diamant”), iar din restul nu am simtit nevoia sa citesc nici macar un vers de mai bine de trei decenii (Chifu included) – sunt si nume de care acum aud prima oara. Marta Petreu poeta? E de tot hazul, ca si jalnicele sale atacuri political corecte impotriva lui Nae Ionescu (M P este totusi o femeie desteapta si cu condei – cartzulia despre „bolnavul” Cioran e foarte buna).. Stoiciu macar e un gazetar si chiar prozator interesant.
Le-as mai propune indignatilor semnatari sa mai faca un experiment: sa ia texte scrise de ei mai demult – sa zicem acum 20 de ani – si sa vada cine le mai citeste astazi. Un dush rece nu le strica.
Imparatul – literatura romana contemporana – e goooooooolllllll!!!!