O nouă coborîre în infern

Istoria Regelui Gogoşar, romanul cel mai nou al lui Radu Aldulescu, consolidează o temă care prinde din ce în ce mai multă consistenţă, în aerul timpului: cea a măririi şi decăderii unor mari publicaţii postrevoluţionare, clădite în zorii noului capitalism românesc, în umbra Securităţii care continua să vegheze. Felul în care s-a ridicat presa românească, ca şi istoria primelor publicaţii de mare succes, devorate de o populaţie avidă de comentariul (politic) necenzurat, se plasează, prin Istoria Regelui Gogoşar, ca şi prin Şoseaua virtuţii. Cartea Cîinelui – amplul roman al lui Cristian Teodorescu, tot anul acesta publicat –, sub umbrela unei teme complexe, care abia acum începe să fie serios explorată, în proză: istoria anilor de tranziţie şi emergenţa antreprenorului neaoş, cu trăsături greu de confundat. O retorică a excesului Portretul gazetarului avîntat, dar, în acelaşi timp, acomodant, parte activă, deşi invizibilă, a vechilor jocuri de putere moştenite din era Securităţii comuniste, e introdus, în ficţiune, încă de la Cronicile genocidului, prin figura lui Laurian Susanu, patronul ziarului Foaia argeşană pentru cuget şi minte. Laurian Susanu, care apare, pasager, şi în Istoria Regelui Gogoşar, este varianta de provincie a patronului de ziar care, braţ la braţ cu puterea, oricare ar fi […]