O nouă ediţie critică Hortensia Papadat-Bengescu (I)

Munca istoricului literar şi, mai cu seamă, a realizatorului de ediţii critice se bucură în cultura română actuală de prea puţină consideraţie. Editarea publicisticii călinesciene – în zece tomuri (vor urma încă două, ultimele…) – datorată lui Nicolae Mecu, ediţia critică Rebreanu, avîndu-l ca autor pe Nicolae Gheran, ediţiile Ion Heliade Rădulescu şi Nicolae Filimon, alcătuite de Mircea Anghelescu, ediţia Cioran – realizată de Marin Diaconu – sau aceea a operei lui Sebastian, coordonată de Mihaela Podocea, editarea de către Gheorghe Chivu a Țiganiadei lui Ion Budai-Deleanu – şi exemplele ar putea continua – au avut/au parte de o receptare modestă şi de preţuirea cîtorva specialişti.   Presa culturală rezervă un spaţiu redus apariţiei unor asemenea volume. Aşa-numita rubrică de „cronică a ediţiilor“ pierde teren chiar şi în reviste de tradiţie precum România literară – unde, ce-i drept, prin excepţie, Ion Simuţ a rezistat pînă mai de curînd pe baricade ca avizat comentator al ediţiilor (şi nu numai). Pe de o parte, numărul celor în măsură să se pronunţe în cunoştinţă de cauză în această chestiune este din ce în ce mai mic. Pe de altă parte, un atare subiect nu trezeşte, din păcate, un interes deosebit, nu aduce rating. […]