O pipă la Varşovia

Cobor la Otopeni, îmi iau bagajul, ies din aeroport. Trebuie să ajung la Băneasa. Un taximetrist mă întreabă dacă doresc un taxi. Răspund că nu, dar mă uit în jur teribil de neajutorat. Îmi spune că e de la compania cutare şi că mă duce oriunde. Naivitatea nu mă lasă, mă calmez auzind că e de la o companie, oricare ar fi ea. Urc în maşină, mă ajută cu bagajul. Pornim. Intrăm într-un sens giratoriu, aproape că se ciocneşte de o altă maşină. „Ce, mă porcule, nu vezi?“, urlă. Cele două maşini se apropie una de alta şi începe o conversaţie demnă de notat: „Cine te-a învăţat să şofezi? – Mă-ta m-a învăţat. – Păi nu ai cedează? – Păi nu tu ai cedează?“. Dialogul se termină; după cîţiva metri, îmi spune: „Chiar că-i prost“. Ajungem la Băneasa, ceasul arată 20 de RON. Îi dau 50 şi aştept restul. „10 e destul?“ Nu înţeleg, mă uit la el cu ochii holbaţi. „Păi să mă duc şi eu înapoi.“ Şi, ca un măgar împuţit ce mă aflu, nu obiectez. După aproape două săptămîni, am ajuns în cultura mea curat murdară, pe care o cunosc prea bine şi care nu mi-a lipsit […]